Soluția cea mai simplă care rezolvă tot și toate

Dacă avem un pic de dorință de a înțelege cum merg lucrurile la noi, vom vedea că toate necazurile au cauze simple și anume:

- ineficiența,

- automulțumirea,

- lipsa de responsabilitate,

- diluarea deciziilor,

- tărăgănarea,

- tragerea de timp,

- acoperirea cu justificări,

- neîncadrarea în termene,

- sistemul de pile,

- corupția generalizată,

- neprofesionalismul,

- lucru după ureche,

- necunoașterea procedurilor,

- folosirea de șabloane generale, acoperitoare,

- absența corelației salariului cu calitatea muncii.

Dacă:

- s-ar introduce rolurile și fiecare salariat ar avea rolurile stabilite individual, nimic la comun,

- o sarcină este pentru un șef și o echipă, fiecare cu responsabilități precise,

- pentru sarcină se stabilesc termene, consumuri și responsabilități pe indivizi,

- derularea proceselor decizionale se face transparent,

- ierarhizarea persoanelor se face transparent după criterii stabilite aplicate la toți,

- se definesc proceduri și șabloane de lucru, fără a lăsa loc artei, improvizațiilor și amatorismului,

cu siguranță, lucrurle ar sta altfel.

Vedem fraze precum: conform legislației în vigoare, cu respectarea legislației în vigoare, până la soluționarea cauzei. Vedem că se fac tot felul de comisii de analiză, se trimit tot felul de corpuri de control, fără ca nimeni să educe și să facă prevenție. Dacă fiecare dintre noi ar și că reste responsabil să bată un cui, cu siguranță că va bate acel cui bine. El a primit de la șef o hârtie în care i se spune că va bate un cui, unde va bate acel cui, ce cui va bate, cu ce ciocan va face acest lucru și mai ales când și ce bani va câștiga. El este instruit să nu se accidenteze, a semnat de instruire, de primirea sarcinii. El va raporta când a făcut activitatea, i se va recepționa și ciclul este încheiat. Orice altă abordare va face să apară acel ridicol nene de la CNAIR care aduna exact ca la CARAGIALE km de autostradă, cum erau adunate cele 44 de steaguri de către PRISTANDA în piesa O scrisoare pierdută, actul I scena I.
Nici Dorel nu ne-ar mai bântui, căci responsabilizarea impune competență și nu vor mai exista băgători de seamă care se lipesc pe lângă cei care muncesc efectiv, exact ca în fabula Musca la arat de Alexandru DONICI.

(23 iulie 2019)