Scena politică arată pentru a nu știu câta oară ignoranța politicienilor:
- uzați,
- demodați,
- previzibili,
- hârșiți,
- orgolioși,
- primitivi,
- egoiști,
dar în aceste zile lucrurile devin de-a dreptul enervante, căci totuși suntem în anul 2019 și experiențele trecute ar fi trebuit să ducă la niște învățăminte, pe care politicienii să le mai și pună în practică. La noi empirismul și improvizația lucrează mână în mână, de parcă nu s-ar fi auzit de management politic și de utilizarea de metode cantitative în viața de zi cu zi. La noi, oamenii fac tot cum îi taie capul și merg în direcții greșite, cotra-productive, iar la final se întreabă de ce s-au întâmplat lucrurile aiurea.
Să emiți pretenții de prezidențiabil al celui mai mare partid când partidulețul tău nu a trecut pragul de 5% la europarlamentare, este de neînțeles, căci este demostrat faptic simplul lucru că persoana care emite pretenția nu a jucat rol de locomotivă pentru partidul său, ci vrea doar un oarece transfer de notorietate, exact așa cum s-a întâmplat în USL cu un alt partid, care a obținut ceea ce și-a dorit și acum culege roadele.
Să crezi că ai forță atunci când nu ai făcut nimic trei ani pentru cei care te-au votat și ai emis tot felul de ziceri la adresa celui care te-a făcut om, este deja o abordare nerealistă. Oricum, și persoana cu doi prezidențiabili în familie, nu a dovedit prin cele peste 20 de companii declarate ilegale, că are carențe manageriale serioase, iar despre proiecte vorbește doar la timpul viitor, când acum ar fi momentul de a culege roade, dacă munca sa nu s-ar fi limitat la chestii simple și nesemnificative, căci e ușor să arăți cu degetul spre alții, fără a arăta propriile carențe.
(16 iulie 2019)
No comments:
Post a Comment