Mult zgomot pentru nimic

Planul cunzborurile a fost gândit pentru varianta în care nu cădea guvernul. S-ar fi zis că nu au fost parlamentarii la vot că nu au zburat avioanele. Totuși, scenariu s-a derulat pe acestă variantă, deși guvernul a căzut. Mi-am adus aminte de o situație penibilă în care un nene își făcuse discursul adresându-i-se unui boss foarte ceremonios. Numai că boss-ul nu era prezent și nenea a citit discursul adresându-ise absentului, crezând că dă bine. S-a făcut de cacao.

Mi-am adus aminte și de scena cu prohabul scriitorului care era ministru la cultură, din 1993 dar atunci lucrurile stăteau cu totul altfel, CDR era pe bune poziții, iar în 1996 deja câștiga alegerile. Efectul chestiunii cu avioanele declanșat de acea doamnă neinspirată care n-a produs dovezi incontestabile, nu avea ce să facă unui ministru dintr-un guvern demis.

A fost mult zgomot pentru nimic, dovadă este ce s-a întâmplat luni la DNA și toată subțirimea unui scenariu lucrat în vondiții nestudiate temeinic, parcă având mult amatorism.

Ceea ce este nasol, s-a produs după principiul unde dai și unde crapă, căci au apărut la iveală dinastiile, dar și bancurile care garantează la maximum moralitatea în TAROM unde toți sunt rude.

(22m ocotmbrie 2019

Marele păpușar din umbră

Avem senzația că există forțe obscure implicate în tot ceea ce se întâmplă pe malurile Dâmboviței, de parcă mai marii lumii n-ar avea altceva de făcut decât să se uite ce facem noi aici, adică să ne tragă de urechi sau să ne mângâie pe creștet dacă facem oarece fapte bune.

Realitatea este cu totul alta.

În micimea și ignoranța noastră facem exact ce ne taie capul, de cele mai multe ori facem lucurile prost sau incomplet sau negândite, adică și mai prost. Cum specialitatea casei este să nu recunoaștem că nu suntem în stare să facem lucrurile bine, stăm și cugetăm, nu că le-am făcut prost și să le îndreptăm, ci să găsim vinovatul care musai trebuie să fie o forță ocultă, o putere străină sau un ceva căruia ne scremem să-i găsim un nume și să-l arătăm cu degetul.

Nu avem autostrăzi nu pentru că Europa nu vrea să avem, ci doar din simplul motiv că nu suntem în stare să gândim să avem autostrăzi și ne ascundem în spatele contestațiilor și a surpării lor, după mitul Meșterului Manole.

Nu avem spitale regionale, nu pentru că nu primim fonduri europene, ci pentru că nu suntem înstare să le obinem. Europa aruncă cu banii spre noi, iar noi stăm cu brațele lipite de corp, asemeni statuilor antice și nu prindem nimic.

Se vorbește de niște pensionari din servicii care ar fi împânzit cabinetele importante și care ar da sfaturi demnitarilor, ei fiind continuarea unei mâini nevăzute a marelui păpușar. Noi avem imaginație atât de bogată încât punem în spinarea unora exact ceea ce aceștia nu sunt în stare să facă dintr-o mie de motive, unul fiind acela că respectivi dacă se reangajează după pensionare merg în domenii unde nu au calificarea care să le permită să facă ceea ce li se atribuie de cei care știu numai să comenteze, fără a ști să bată măcar un cui.

Explicația a tot ceea ce se întâmplă pe Dâmbovița la ora actuală este extrem de simplă: decizii luate fără o fundamentare științifică unde au fost folosite modele și metode cantitative, nu are cum să ducă la rezultate spectaculoase, ci la chestii fără legătură între ele de parcă ar fi puse cu furca.

Nu există niciun mare păpușar, ci persoane care cred că se pricep la toate și care nu acceptă consilieri de specialitate în afară de neamuri, amante și pile, toate fiind dornice de câștiguri nemeritate. Din așa ceva nu vin nici ideile foarte bune, nici proiectele inteligente și nici realizările durabile.

(20 ocotmbrie 2019)

Despre DOAR și NUMAI din reclame

Știam că atunci când dădeam o teză și credeam că iau nouă, dacă mi se dădea nota șase, spuneam că mi-a dat profesoara Doar șase, adică un ceva care reprezenta 50% din ceea ce eu credeam că merit.

Mi s-a întâmplat să lucrez în vremurile când eram student, la muncile de jos și mi s-a spus inițial că voi primi salariul de 1.100 lei pe lună. Când mergeam să semnez statul, aveam surpriza să primesc în mână NUMAI 300 de lei, adică ceva de 3,6 ori mai puțin. 

Deci în mintea mea s-a conturat ideea că pentru DOAR sau pentru NUMAI trebuie să existe o diferență ca de la cer la pământ între ceea ce credeam eu că va fi și ceea ce este în realitate. Acum, în economia de piață, aș folosi pe DOAR sau pe NUMAI dacă între un preț existent undeva și un chilipir dat de un negustor, noul preț, adică prețul chilipir ar fi undeva de cel puțin trei ori mai mic, pentru a-l numic chilipir și pentru a spune că prețul chilipir este DOAR de 500 lei, când prețul peste tot este de 1.500 lei sau pentru a spune că prețul chilipir este de NUMAI 200 lei, știut fiind faptul că peste tot produsul se vinde cu 2.000 de lei.

La noi, se aruncă tot felul de reclame în care prețurile sunt precedate de DOAR sau NUMAI, ca în realitate chilipirurile să fie undeva sub 20% față de ceea ce se găsește peste tot sau de cele mai multe ori scăderile să fie nu mici, ci ridicole, adică o folosire abuzivă a unor cuvinte pentru a induce în eroare pe cei creduli, neinformați și grăbiți să înghită șmecheriile unor comercianți fără scrupule.

(20 ocotmbrie 2019)

Suma chestiilor mediocre

Trebuie să fim de acord că un tip genial va face foarte multe lucruri geniale, dar uneorimai scapă și el în bălării fie spunând prostii, fie făcând lucruri aiurea sau comportându-se întrun mod neașteptat.

Trebuie să acceptăm că un tip foarte bun, este bine pregătit profesional, la orice problemă oferă soluții bune și foarte bune. Probabilitatea ca el să facă lucruri proaste este atât de mică încât suntem siguri că el nu ne oferă surprize neplăcute.

Un tip bun este pe picioarele lui, știe multe și le știe bine, n face confuzii și în orice situație avem pe cine nebaza, adică el este omul de încredere care nu ne lasă la greu și este eficient în tot ceea ce face.

Acești tipi nu prezintă interes pentru că ei trec neobservați. Este exact ca în cazul în care mergem la piață de 1.000 de ori și tot de 1.000 de ori cumpărăm roșii gustoase, coapte și salatele de roșii sunt exact ceea ce ne dorim. Doar în ziua când mergem la piață și roșiile cumpărate sunt necoapte pe dinlăutru sau sunt stricate ne scandalizăm, înjurăm și suntem gata să facem reclamații pe oriunde este posibil.

Ceea ce trebuie să facem acum este să ne ocupăm de tipii mediocrii. Tipii mediocrii dau numai soluții:

- mediocre,

- proaste,

- foarte proaste.

Ei nu vor fi niciodată în stare să dea o soluție bună. Chiar dacă cineva le oferă o soluție bună pentru o problemă, fac ei ce fac și o modifică, aducând-o la nivelul de mediocritate ce le este caracteristic și pe care o adoptă ca fiind soluția care-i reprezintă.

Mediocrii fac un plan mediocu.

Mediocrii definesc proiecte mediocre.

Mediocrii au un management mediocru al proiectelor.

Mediocrii dau termene nerealiste.

Mediocrii alocă resurse neadecvate.

Mediocrii urmăresc în mod mediocru realizarea proiectului.

Mediocrii găsesc justificările cele mai aberante care să explice de ce proiectul nu progresează.

Numai așa se explică situația nefericită în care se află realizarea autostrăzilor de la noi.

Marea greșeală este că-i judecăm pe mediocrii după standardele oamenilor buni și foarte buni. Dacă am cumpărat un autoturism pe al cărui cadran de viteză scrie că maximul de atins este 180 km, este eroarea noastră impardonabilă să cerem de la acel hârb să ruleze la concursurile de Formula 1 cu 300 km/h. Tot așa și în cazul mediocrilor. Noi suntem de vină că le cerem să facă numai și numai ceea ce sunt în stare tipii foarte buni să facă.

Să nu uităm că în timpul Revoluției din 1989 din piepturile proletare răzbătea lozincile NOI MUNCIM, NU GÂNDIM și MOARTE INTELECTUALILOR. punct.

(19 octombrie 2019)

De ce se miră lumea?

De ce se miră lumea că a fost împușcat pădurarul acela? Nu a zis fostul nostru prezident că România este un stat mafiot? Nu-mi amintesc să-l fi contrazis cineva.

Crimele de la Caracal nu sunt și ele consecința faptului că rețelele de prostituție funcționează nestingherite în staul definit de fostul prezident ca fiind un stat mafiot?

Deci să nu ne mai mirăm. Dacă dorim o soluție, Italia este exemplul clasic prin care o serie de măsuri care se întreprind, vor avea menirea de a reduce din intensitate activitatea grupurilor mafiote mioritice, care deocamdată, acționează nestingherite, la vedere, fără să le deranjeze nimeni. Probabil în 50 de ani imaginea țării de stat mafiot va deveni o amintire dacă va exista un Corrado CATANI autentic, niumit cumva, dar nu Dorel de Dâmbovița sau Bulă de cine știe unde sau de pretutindeni.

(17 ocotmbrie 2019)

Bogdan ZURBAGIU - sportivul surpriză

Îl știam pe Bogdan ZURBAGIU din vremea când mi-0a fost student, dar și ca informatician de meserie, într-o zonă de business, însă în job intră și automatizarea proceselor prin proiecte IT dezvoltate de alții. A fost o mare surpriză să-l văd participând în competiții de mare anvergură. 

M-am hotărât să fac acest interviu după ce l-am văzut pe BZ la WORLD CLASS de la ParkLake la bazinul de înot și m-a impresionat forța cu care aborda antrenamentul în partea de înot.
II:  Mi-ai spus că te-a pasionat motocrosul. A fost doar ceva trecător?
BZ: Eram pasionat de motociclism viteză, ultima data avand o Yamaha R1 din 2005, de 1000cmc și aproximativ 180cp și o motocicleta mai mult de touring VStrom, de la Suzuki, de capacitate mai mică. Am renunțat în momentul în care făceam în paralel sport și îmi cumpărasem biciclete și aceasta era o bucurie de weekend, cand mergeam pe   micile piste disponibile la acel moment. Circuitul de la Adâncata înca nu era finalizat. La un moment dat am realizat că nu mai am timp de ambele pasiuni și trebuie să aleg una. Am ales sportul sub forma înotului și a triatlonului. Am vândut cele două motociclete și au trecut vreo 3 ani de atunci. Periodic revine gândul de a-mi lua o motocicletă, dar când pun în balanță cu accesul la un eveniment sportiv deosebit, cum au fost pentru mine cele din 2019, aleg evenimentul.
II:  De când pasiunea pentru sport?

BZ:  Cred că exista de când mă știu, pentru că de la patru ani am fost dat de părinți la înot, sport de care m-am tinut aproximativ 10-12 ani.
II:  Mi-ai spus că te-a pasionat motocrosul. A fost doar ceva trecător?

BZ:

II:  Cum se numește sportul pe care-l practici acum?

BZ:  Particip în cadrul unor evenimente de maraton de înot mai mult de 10 kilometri, în ape deschise, după regulile tradiționale de înot în Canalul Mânecii: slip, neasistat de neopren sau alte instrumente de plutire, fără a avea voie să ating barca sau vreun membru al echipei de suport. Altfel sunt descalificat.

II:  Ca student practicai sport?

BZ:  Am fost un an în echipa de înot a ASE-ului, apoi am renunțat. Probabil am considerat la acel moment că am suficiente preocupări nesănătoase.

II:  Ca masterand făceai sport?

BZ: Nu. In timpul perioadei de masterat eram angajat cu norma întreagă și frecventam îin anul 1 și cursurile școlii doctorale la zi. Timpul nu îmi permitea alte activități.

II:  Cum și cât te antrenezi?

BZ:  Atunci când timpul îmi permite, încerc să am 4-5 antrenamente pe săptămână de minim 1 oră de înot. Însemnand undeva între 15 și 25 kilometri înotati pe săptămână. Periodic am un antrenament de anduranță, de 2-3 ore pentru a-mi menține condiția.
Uneori introduc în antrenamente și sesiuni de alergare, forță a părții superioare a corpului (umeri, triceps, spate, core) sau cycling.
Antrenamentele au loc fie înaintea programului de serviciu, la 6-7 dimineața, fie seara după serviciu, pe la 18-19, în drum spre casă. Trebuie să țin cont și de programul familiei, dacă mă pot odihni în perioada respectivă, dacă pot ajunge la antrenamente și nu am alte angajamente. În pregatirea unui obiectiv încep să măresc distanța înotată într-o săptămână, să cresc numărul antrenamentelor în ape deschise și distanțele, până undeva la 60-70% din distanța ce o voi avea de înotat.

II:  Când ai fost la primul concurs?

BZ:  Probabil primul concurs sportiv a fost când intram în clasa 1 la o școală cu profil sportiv.
Acest sport are legatură cu concursurile de triatlon, înotul în apă deschisa fiind prima probă în cadrul acestora.
Primul concurs de triatlon a fost acum vreo 4-5 ani la Brașov. Un concurs de distanță scurtă (750m înot, ~20km bicicletă, ~5km alergare) care atunci mi s-a părut o eternitate.
Iar primul eveniment dedicat înotului în ape deschise a fost la Beliș, Cluj in proba de 10.000 de metri, cred ca acum 3 ani. Unde am iesit pe un onorabil loc 2 la categorie de varsta si 4 la general.

II:  Ai un palmares. Vorbește despre el.

BZ:  Eu abordez fiecare obiectiv ca un scop ambițios, ale cărui caracteristici nu le-am obținut anterior și astfel rămân motivat pe întreaga durată a pregătirii.
Realizarea obiectivului constă finalizarea cursei și mai puțin poziționarea într-un clasament.
Pâna în prezent, în sportul de anduranță, am participat și terminat:
-  3 evenimente de alergare maraton 42.2 km (Atena, Cluj și Istanbul),
-  4 evenimente de triatlon pe distanța half ironman, respectiv 1.9 km înot, 90 km bicicleta, 21.1 km alergare (in România la Xman Oradea, OceanLava Mamaia, renumitul Transfier și în Turcia, la Belek)
-   4 evenimente de înot in ape deschise: Lacul Orta, Italia 27kilometri, provocarea a fost distanța Canalul Rottnest, Australia 20 kilometri, provocarea au fost curenții marini, înotul în ocean și riscul de a întalni un rechin; acestia apărând la ultimele evenimente; documentarea primei traversări a lacului Belis 14 kilometri – provocarea a fost documentarea si temperatura apei, 18 grade, afară fiind 14 grade; traversarea lacului Ijilsselmeer, Olanda 22 kilometri. Cel din urma fiind și cea mai mare provocare sportivă de pănă în prezent; acolo au luat startul 28 de sportivi și datorită valurilor puternice au abandonat 40% dintre aceștia. Eu am terminat al 13-lea, în compania unui fost campion mondial.

II: Cum împaci munca de informatician cu sportul? 

BZ:  Provocarea cea mai mare la acest capitol este să găsesc timpul necesar antrenamentelor.
Încerc să ma bucur de fiecare antrenament și să obțin rezultatele așteptate din acesta.
Consider că este o metodă a pașilor mărunți, în urma căreia poți obține rezultate, dacă ești perseverent.

II:  Cât de mult te susține familia?

BZ:  Mult și foarte mult. Ne adaptăm programul unul după celalalt, ne bugetăm concediile în functie și de “calendarul evenimentelor” și mi-au fost alături la toate evenimentele importante.

II:  Cum a fost anul 2019 pentru sportivul Bogdan ZURBAGIU?

BZ: Cred ca a fost un an bun, în care am reușit tot ceea ce mi-am propus.

Am ajuns în Australia sa traversez înot Canalul Rottnest și cu aceasta ocazie am reusit să strang bani
pentru o fundație ce desfașoară acțiuni sociale.
Am reușit prima documentare româneasca, dupa standarde internationale, pe teritoriu autohton la Cluj, când am înotat 14 kilometri în apă de 18 grade.
Și am înotat în ce a fost marea Olandei și apoi devenit lacul Ijilsselmeer, cu ocazia campionatului național al Olandei.

II:  Care sunt competițiile la care vei participa în 2020?

BZ:  Eh, acesta este un subiect fierbinte.
Încă nu m-am hotărât. Sigur mi-aș dori să particip la noi evenimente, noi provocari, cu distanțe și condiții care să mă provoace cel putin la fel de mult ca acelea din 2019, însă va trebui să țin cont de timpul disponibil pentru pregătire și buget.

II:  Care sunt punctele tale tari?

BZ:  In sportul de anduranță, deși nu am un fizic extraordinar, cred ca mintea mă ajută și este cea care face diferența. Am observat că reușesc să îmi urmaresc organismul, să înțeleg cu ce probleme mă confrunt și să îmi adaptez viteza, tehnica, ritmul într-un fel care să-mi permită să termin cursa.

II:  Este costisitor sportul pe care-l practici?

BZ:  Este, pentru că pe lângă cheltuielile cu antrenamentele, cele de nutriție sau de cazare/ transport, evenimentele de maraton de into presupun existența unui echipaj dedicat fiecarui înotator. În Australia am avut o barcă si un kayak, o echipă formată din 4 oameni (skipper, caiacist si echipaj suport). In Olanda am avut o barca, skipper, antrenor si observator oficial dedicat, care să asigure că respect regulile concursului.

II:  Cum te ajută sportul în meseria ta?

BZ:  Ma ajuta sa fiu mai bine organizat.
Sportul m-a ajutat să scap de durerile de spate datorate muncii la birou.
Am o stare fizică si psihică mult mai buna.
Am mai multă răbdare și reusesc mult mai ușor să depășesc obstacole care aparent sunt dificil de depășit sau imposibile.

II:  te vezi și peste 10 ani făcând acest sport?

BZ:  Cu siguranță.
II: Cum te găsește lumea în mediul virtual?
BZ:  Sunt câteva materiale care se află la adresele:
https://revistacariere.ro/leadership/oameni-care-ne-inspira/primul-roman-care-a-traversat-inot-canalul-rottnest-din-australia-lucreaza-in-banca-si-crede-in-puterea-gandirii-pozitive/
http://aimx.ro/bogdan-zurbagiu-22-de-kilometri/
http://aimx.ro/bogdan-zurbagiu-oceanul-indian/
https://biciclistul.ro/bogdan-zurbagiu-a-traversat-lacul-belis-14-km-urmeaza-omologarea/

II:  Am consultat aceste materiale care-l arată pe un Bogdan ZURBAGIU plin de voință, puternic și performant, pentru care sportul este o parte importantă din viața lui.

BZ:  Este bine că se vorbește și despre alte sporturi, nu numai despre fotbal, așa cum s-ar crede.

II: Mulțumesc frumos pentru faptul că mi-ai permis să prezint cititorilor blogului Actualitatea românească un sportiv provenit din rândul informaticienilor, care nu și-a lăsat meseria și care face sport cu ambiție, dăruire și succes.

(16 octombrie 2019)

Analiștii lu'pește prăjit și creșterea economică bazată pe consum

Citind din teoriile care se vehiculează prin Vest, analiștii lu'pește prăjit vorbesc ca niște stupizi ce sunt despre faptul că creșterea economică bazată pe consum este nesănătoasă. Ceea ce acești ignoranți, nefericiți, superficiali, inculți și mai ales răi nu știu este legat de faptul că în cazul unei economii unde populația este extrem de săracă, teoria nu merge.

Este la mintea cocoșului că România este o țară unde peste 75% din populație este extrem de săracă, unde coșul zilnic nu este acoperit de alimentele de bază, ceea ce explică starea foarte precară de sănîtate a acestui popor.

Faptul că PSD a mărit salariile și a crescut consumul, nu înseamnă că problema sărăciei a fost rezolvată. Nu a fost rezolvată nici în proporție de 5%. Este loc de mult mai mult, căci numai la un salariu minim de peste 2.500 lei s-ar vorbi că lucrurile se ameliorează cumva, știut fiind faptul că sunt multe guri care nu au un venit al lor și trăiesc de pe o zi pe alta. 

Cine vrea să studieze chestia cu consumul generator de creștere economică s-o facă abia undeva peste 15 ani, când mai mult de 50% din populație își va asigura coșul zilnic și mai ales când peste 80% din locuitorii spațiului carpato-danubiano-pontic vor merge la dentist și-și vor repara dinții, căci așa cum zicea un filosof în viașă, sunt prea mulți bătrâni fără dinți în gură, cu mult mai mulți decât știu eu că erau prin anii'60.

Deci, dragilor analiști ai lu'pește prăjit, răsfoiți mai departe cărțile și lăsați ca economia bazată pe consum să meargă mai departe, căci acum suntem abia în epoca de piatră a consumatorismului, chiar dacă:

- Bucureștiul are mai multe mașini de lux decât Parisul,

- un român a cumpărat cea mai scumpă mașină din lume,

- se fac nunți unde Ferrari zburdă ca la Monaco.

Nu priviți acolo, ci priviți spre oamenii sărmani, căci ei sunt cei care alcătuiesc ceea ce voi numiți popor. Lor trebuie să li se îmbunătățească viața și așa cum gândiți voi cu primitivismul vostru dus până la obscenitate, nu-i ajutați cu nimic și ei vor fi tot timpul cei mai săraci și vor depopula glia strămoșeasc. Nu uitați că medicii încă pleacă și acum și ei nu sunt cei mai săraci, dar știu să facă diferența între a trăi bine și a trăi foarte bine, între a suporta niște politicieni raționali și a-i tot asculta pe analiștii lu'pește prăjit care debitează numai și numai inepții.

(14 octombrie 2019)