Neglijența în digitalizarea mioritică

Digitalizarea înseamnă în primul rând disciplină și în al doilea rând informație. Când vorbim de digitalizare avem răspunsuri la întrebări precum: cine? când? ce? Adică știm cine a lucra, știm când a lucrat și știm și ce a lucrat.
În spațiul mioritic unde se lucrează de-a valma și responsabilitățile se pierd în neant, așa cum se pierd și multe alte informații, digitalizarea nu este deloc convenabilă actorilor care măpormovează dezordinea, bunul plac, lipsa de profesionalism, tărăgănarea și soluțiile ambigue, care lasă loc la orice.

Numai așa se explică lipsa de reacție a unor instituții la mesajele primite pe poșta electronică și modul defectuos de a utiliza bazele de date în soluționarea de probleme. Am primit o depeșă cu 7 semnături, inclusiv semnătura unui nene doctor și el în ceva, titlu pe care nu a uitat să și-l pună, depeșă care mă anunța că solicitarea mea nu are soluție, deși acest răspuns mi-l dădea și un bebe de sub un an.

Am avut surpriza ca la un call center, un nene să mă apostrofeze că am stat cu c-rul pe scaun în fața unui laptop și să solicit un card, în loc să merg la Băneasca să-l solicit direct. Obrăznicia acelui nene mi-a arătat că în spațiul mioritic exstă o mare rezistență la implementarea soluțiilor impuse de digitalizare, căci toți cei care mișcă hârtii și nu fac nimic altceva își pierd obiectul muncii.

Neglijența în digitalizare nu este un dat, ci este un fapt care decurge din inerția sistemului nostru de a reacționa și mai ales de a se adapta la noile tehnologii care evoluează vertiginos.

(13 octombrie 2026)