Inteligența Artificială ca sperietoare

S-a văzut anul acesta la admiterile de la facultățile cu profil de informatică faptul că Inteligența Artificială i-a speriat rău de tot pe candidați, din moment ce au fost înregistrate mari dificultăți în ocuparea locurilor alocate specializărilor respective, în care cuvintele cheie au fost legate de informatică într-un fel sau altul.

Este adevărat că dezvoltarea de software multiplicativ trece printr-o criză majoră, căci Inteligența Artificială are capacitatea de a genera componente software la comandă, instantaneu și fără cusur, din moment ce în online conținutul digital aferent domeniului informaticii este cel mai bogat.

Îmi amintesc cum un coleg de-al meu mai tânăr, care făcea contabilitatea a fost sfătuit de un contabil mai bătrân să țină pe birou tot felul de hârtii și de dosare, căci în acest fel dă senzația șefilor că muncește din greu. Colegul meu primea lucrări, le rezolva, dădea documentele mai departe și biroul lui era curat ca lacrima. Tot așa și cu informatica. Este doar o aparență că Inteligența Artificială are rolul distructiv asupra muncii de dezvoltare software. Inteligența Artificială contribuie masiv la dezvoltarea cantitativă de software, prin generare de componente cu funcționalități deja cunoscute, dar niciodată nu va fi în stare să dezvolte un act de creație în care să apară noutăți senzaționale, necunoscute până atunci, nemaivăzute, nemaiîntâlnite, care să uimească prin noutatea pe care o aduce în viața de zi cu zi.

Inteligența Artificială nu este sperietoare pentru cei care știu informatica de bază, care au instrumentele necesare de a dezvolta software nou și care nu s-au format ca informaticieni în stația de tramvai ascultând ce zice unul sau altul. La noi, informatica a fost extrem de atractivă din moment ce nu a existat impozitarea salariilor și parlamentul a tot extins categoriile celor scutiți de impozit de la cei care absolviseră facultăți de informatică, la cei care lucrau în firme de informatică.

În tinerețea mea se zicea că cel mai bun programator la IBM era un fost contrabasist. Numai că povestea era de prin 1970. Între timp, lucrurile s-au schimbat și informatica înseamnă cu totul altceva. Informatica presupune o anumită dotare intelectuală, o anumită pregătire și mai ales, un nivel de profunzime cu totul special în cunoașterea noțiunilor, care să permită dezvoltarea de procese de creație. Înseamnă că informaticienii în niciun caz nu mai trebuie să fie autodidacți încă de la început, că ei sunt cei care vor face exact ceea ce Inteligența Artificială are îngrădit să facă din însăși esența ei, adică să dezvolte acte de creație în zona software, căci geniul este 1% inspirație și 99% transpirație. Se știe!



(21 octombrie 2026)