Revoluția culturală

Revoluția culturală specifică acestui secol sau mai exact, acestui deceniu, nu are nimic comun nici cu revoluția culturală a lui  Mao ZEDONG din mai 1965, nici cu  revoluția culturală a lui Nicolae CEAUȘESCU din iulie 1971.

Revoluția culturală de acum are la bază transformările de ordin cantitativ din cultura fiecărui popor generate de acumulările venite din exterior prin intermediul rețelelor de socializare și ale aplicațiilor online universal valabile, în elemente calitative, asimilate natural de fiecare cultură, până la nivelul de saturație specific fiecărui individ.

Revoluția culturală de azi nu este voința unui individ care-și propune crearea omului nou ca bază a societății, pentru a fi exploatat după principiile unui partid sau ale unei ideologii artificial creată și împusă prin dominare cu forța. Ea este un mod de exstență natural, care se produce din aproape în aproape, continuu, lent, progresiv și mai ales, benevol, căci fiecare individ ia din fluxurile de informații exact numai ceea ce i se potrivește lui, în ideea de a se dezvolta în raport cu obiectivele pe care și le definește.

Revoluția culturală actuală are ca obiectiv definirea fiecărui individ pentru traversarea vremurilor în raport cu posibilitățile și idealurile sale, urmărindu-se maximizarea nivelului acestuia de satisfacție după ce a realizat acumularea și distribuirea de resurse. Față de revoluțiile culturale anterioare în care cetățenii erau priviți ca niște turme disciplinate, uniformizate, acum revoluția culturală îl vede pe cetățean ca pe un individ, care se aliniază doar după criteriul maximizării gradului său de satisfacție în utilizarea de resurse disponibile, ceea ce corespunde unității în diversitate, revoluția culturală fiind în acest caz singurul motor de generare a fericirii individuale, fără constrângeri.

Să ne imaginăm niște pietre de diferite dimensiuni și dorința de a realiza temelia unei  case. Un meșter priceput va ști să aleagă petrele după formă și mărimi astfel încât să realizeze temelia cu cât mai puțin material de consolidare. Tot așa și în cazul unei mari diversități de cetățeni. Fiecare își găsește locul și rostul în societate tocmai datorită marii diversități a cererii din piața forței de muncă și a și mai marii diversități a ofertei de specialiști neocupați la un moment dat. Imperfecțiunile planificării centralizate rigide a comuniștilor i se opune acțiunea naturală a legii cererii naturale și ofertei benevole de pe piața muncii, căci nimănui societatea nu are dreptul de a-i confisca idealurile.



(09 martie 2025)