Cercetătorii din domeniul istoriei au o misiune extrem de dificilă în a construi imaginea despre trecut folosind numai și numai dovezi materiale concretizate în:
- inscripții în piatră,
- documente scrise pe papirusuri,
- documente scrise pe hârtie,
- picturi însoțite de texte,
- ruine ale unor construcții,
- monede,
- fragmente ale uneltelor,
- bijuterii,
- obiecte casnice din ceramică,
- mozaicuri,
- monumente de arhitectură.
Toate acestea puse cap la cap, au menirea de a defini cât mai complet posibil evenimente care s-au derulat într-o anumită succesiune și care din aproape în aproape se definesc drept pagini ale istoriei unei colectivități numită popor sau ale unei zone numită țară, dacă obiectivul urmărit este acela de a se scrie istoria poporului, respectiv, a țării.
De multe ori, istoricul este tentat să idilizeze imaginea pe care o construiește în paginile pe care le scrie și de aceea el folosește tot felul de artificii pentru a-și atinge obiectivul, inclusiv introducând neadevăruri evidente în textele sale, căci nu-l interesează respectarea principiilor științifice care trebuie să stea la baza demersului său, ci să răspundă unei comenzi ferme, bine plătită, la livrarea produsului finit, așa cum și-l dorește beneficiarul care are interese precis definite, în raport cu un grup țintă ce trebuie manipulat.
(27 martie 2025)
No comments:
Post a Comment