Revoluția școlară

Revoluția școlară ar fi trebuit să înceapă imediat după 1 ianuarie 2000, câcnd Internetul era deja pe picioarele lui, cum se spune, iar costurile nu erau exorbitante și mai tot poporul avea posibilitatea să-și achiziționeze un computer, cât de cât bun și să-și achiziționeze abonament la pun provider de Internet. N-a fost să fie și abia după ce s-a instalat pandemia s-a dovedit că revoluția școlară nici măcar nu începuse, deși un sistem implementat prin 2005 în școli și aici mă refer la SEI, aducea primele elemente de digitalizare a proceselor educaționale.

Vedem că interesul pentru școala clasică a dispărut, că elevii vor altceva și școala a rămas împietrită în vechile metehne cu profesori care turuie lecții, cu suplinitori, cu manuale-business pentru edituri, cu programe școlare rupte de realitatea socială, adică exact ceea ce nu rebuie să se întâmple. Se vede că ratele abandonului și dezinteresului față de școală au atins cote alarmante și în loc să fie extirpat ceea ce este bolnav în organismul educațional, punând carul înaintea cailor, se fac tot felul de cârpeli, transferând toate carențele în cârca elevului.

La ora actuală, școala nu este pentru elevi, ci pentru profesori. Nu se scot orele de la disciplina X pe motiv că dispar norme și factorii decizionali se întreabă ce vor face cu profesorii care sunt acum și predau la disciplina X. Revoluția școlară înseamnă efectuarea de schimbări din temelii ale școlii. Trebuie ancorată școala la nevoile societății. Trebuie folosite cele mai noi tehnologii ale informației în derularea proceselor didactice. Multă lume se plânge că elevii folosesc desc computerele pentru a efectua calculele. Tot așa trebuie să ne plângem că oamenii folosesc cleștele pentru a scoate cuie, când există posibilitatea ca un cui să fie scos folosind doar degetele. 

Lumea se teme de revoluția școlară, căci oamenii nu-și dau seama că școala în noile condiții are nevoie de altă tipologie de profesori, de alt mod de propagare a cunoștințelor. Acum există posibilitatea de a face vizite, de a folosi lecții virtuale, de a prezenta în modul virtual castele, colecții de tablouri, de a oferii informații care nu manipulează, ci dezvoltă bagajul de cunoștințe. Revoluția școlară are o cu totul altă substanță. teorema lui Pitagora trebuie prezentată, dar produsele multimedia trebuie să-i arate elevului unde se aplică în viața de zi cu zi această teoremă. Enunțarea ei și problemele stupide, așa-zise teoretice nu-l mai satisfac pe elevul care vrea să meargă în producție și să vadă că tot ceea ce el a învățat, se folosește.

În același fel acționează revoluția școlară pentru toate disciplinele. Vrem disciplina de desen. Desigur și aici revoluția școlară presupune schimbări drastice de abordare, căci există produse software pentru a desena pe o tabletă, de a picta pe o tabletă, de a simula folosirea acuarelelor pe tabletă. Revoluția școlară înseamnă și mersul în muzee virtuale și admirarea de picturi, comentarea bazelor perspectivei, pe concret folosind picturi celebre din muzee și arătând exact cum stau lucrurile cu geometria în spațiu, adusă la nivelul unui tablou și cu folosirea culorilor, a umbrelor și tot tacâmul, cum se zice. Revoluția școlară privește toate disciplinele. Nu trebuie lucrat mecanic sau construind diferite struțo-cămile, ci trebuie eradicat totul și luat de la zero. A face transmiterea pe Internet a lucrului  la tablă cu creta și profesorul care dă explicații, se mai încurcă, șterge tabla, corectează, spune raționamente, face simplificări, nu reprezintă revoluție școlară. E-learning înseamnă altceva și revoluția școlară cu e-Learning începe.



(09 martie 2025)