Toată lumea bună dansează după manele. Toată lumea bună fredonează manele. Ideea este că oricine are un pic de voce, musai trebuie să cânte și să se lanseze în domeniul manelelor și să-și ia râvnitul titlu de manelist. Este știut faptul că poeții de manele, să nu le zic textieri și compozitorii de manele sunt destul de scumpi, ceea ce îndeamnă pe cei care vor să se lanseze în domeniu, să-și scrie singuri textele, să-și compună singuri liniile melodice și să treacă la interpretare, deci să fie cantautori.
În primul rând, trebuie aleasă tema. Există îân manele câteva teme și le enumer aici:
- iubirea,
- averea,
- dușmanii,
- invidia,
- infidelitatea,
- masculinitatea.
În al doilea rând, cel ce compune textul trebuie să-și aleagă tema și apoi să aleagă rimele potrivite, folosind cuvinte care slujesc tema.
În al treilea rând, textierul trebuie să se gândească la refren.
În al patrulea rând, textierul să găsească lungimea versurilor.
În al cincilea rând, trebuie să se apuce să scrie, dar să se ferească să se apropie de ceea ce există deja.
În al șaselea rând, trebuie găsită linia melodică, dar ascultând deja câteva manele se va intui ritmul și linia melodică vine de la sine, căci textul o cere. Una este o manea tristă și alta este o manea izvorâtă din trăiri proprii, vesele și pline de patimă. Linia melodică apare asemeni razelor de soare, din sufletul de artist.
În al șaptelea rând, vine interpretarea, care pentru cantautor nu mai este nicio problemă, căci el a declamat versurile, tot el a murmurat linia melordică și acum vine, cum e și natural, saltul apoteotic, de a interpreta propria compoziție.
Totul este să placă. Contextul vine de la sine, căci maneaua nu se cântă când oamenii mărșăluiesc dimineața spre o nouă zi de muncă, nici când se muncește la târnăcop, ci când omul e la chef, undeva mai spre dimineață, când voia bună e la cote maxime și unele imperfecțiuni din text sau din linia melodică nu se mai sesizează și toată lumea este foarte, foarte mulțumită și banul vine de la sine.
(22 decembrie 2024)
În primul rând, trebuie aleasă tema. Există îân manele câteva teme și le enumer aici:
- iubirea,
- averea,
- dușmanii,
- invidia,
- infidelitatea,
- masculinitatea.
În al doilea rând, cel ce compune textul trebuie să-și aleagă tema și apoi să aleagă rimele potrivite, folosind cuvinte care slujesc tema.
În al treilea rând, textierul trebuie să se gândească la refren.
În al patrulea rând, textierul să găsească lungimea versurilor.
În al cincilea rând, trebuie să se apuce să scrie, dar să se ferească să se apropie de ceea ce există deja.
În al șaselea rând, trebuie găsită linia melodică, dar ascultând deja câteva manele se va intui ritmul și linia melodică vine de la sine, căci textul o cere. Una este o manea tristă și alta este o manea izvorâtă din trăiri proprii, vesele și pline de patimă. Linia melodică apare asemeni razelor de soare, din sufletul de artist.
În al șaptelea rând, vine interpretarea, care pentru cantautor nu mai este nicio problemă, căci el a declamat versurile, tot el a murmurat linia melordică și acum vine, cum e și natural, saltul apoteotic, de a interpreta propria compoziție.
Totul este să placă. Contextul vine de la sine, căci maneaua nu se cântă când oamenii mărșăluiesc dimineața spre o nouă zi de muncă, nici când se muncește la târnăcop, ci când omul e la chef, undeva mai spre dimineață, când voia bună e la cote maxime și unele imperfecțiuni din text sau din linia melodică nu se mai sesizează și toată lumea este foarte, foarte mulțumită și banul vine de la sine.
(22 decembrie 2024)
No comments:
Post a Comment