Profesorii mei din studenție

Moisă ALTĂR

Constantin BARON

Tudor BARON

Elena BIJI

Vasile BIȚĂ

Anica CHERCIU

Constantin DINESCU

Luigi DOBRESCU

Gheorghe DODESCU

Ioan DUMITRESCU

Mircea GRUMĂZESCU

Ludwig GRÜNBERG

Alexandru HALLUNGA

Gheorghe IOAN

Vasile IONESCU

Marcela IOVANELLI

Nicolae LESSEANU

Elena MĂLIN

Ștefan MUSTĂȚEA

Nicolae NICHITA

Edmond NICOLAU

Valeriu PESCARU

Constantin PINTILIE

Alexandru POPOVICI

Lucia POP

Otilia POPOVICI

Marin PREDESCU

Cornel PUMNEA
Nicolae RACOVEANU

Valer ROȘCA

Florea STAICU

Maria STURZA
Alexandru ȘCHIOP
Dragoș VAIDA

Gheorghe VASILESCU

În anii mei de studenție, eu am avut cu adevărat profesori, nu ca studenții din ziua de azi, care pun sub semnul întrebării orice, inclusiv sutimile din notele de la examen, pentru că tot timpul se cred nedreptățiți. Profesorii de pe vremea mea era oameni speciali, adevărate modele, căci aveau cultură, deschidere la nou, viziune și mai ales prestanță. Niciodată profesorii mei nu fumau cu studenții pe holurile facultății. Profesorii mei nu lipseau de la seminarii sau de la cursuri. dacă unul dintre ei era plecat la o conferință, ne anunța și trimitea să-l înlocuiască un coleg la fel de bun ca și el.

Profesorii mei mi-au fost exemple, pe care am căutat să le urmez, căci de la fiecare am avut ceva de învățat.

Profesorii mei știau să predea un curs.

Profesorii mei știau să țină un seminar.

Profesorii mei aveau verbul la ei.

Profesorii mei știau să se îmbrace ca adevărați profesori.

Profesorii mei aveau cursul în cap, nu capul în curs.

Profesorii mei erau tobă de teorie.

Profesorii mei aveau experiență practică.

Profesorii mei erau personalități adevărate și lumea știa de ei, căci erau prezențe în viața publică, prin rezultatele lor din domeniile în care activau.



(14 decembrie 2024)