Greșelile lui Vladimir PUTIN

Vladimir PUTIN a făcut multe greșeli din care enumer acum câteva.
Prima greșeală a constat în acceptarea în jurul său pe funcții importante a persoanelor pe perioade mai mari de 4 sau 8 ani.

A doua greșeală a fost aceea că a acceptat dezechilibrul dintre experiență și performanță, în favoarea experienței, deși experiența dă siguranță, totuși performanța dă valoare.

A treia greșeală a avut la bază lipsa soluțiilor și a criteriilor calitative de selecție a soluției celei mai bune în vederea implementării.

A patra greșeală care a generat non-performanță a fost rocada de la președinte la premier și retur care prin schimbare de roluri a dus la acumulări cantitative de decizii cu efect negativ asupra calității soluțiilor.

A cincea greșeală a fost concluzia că următoarea victorie într-o cu totul altă problemă mult mai complexă, se obține cu certitudine folosind aceeași echipă, deși diferențele de abordare și de complexitate sunt total diferite, iar problemele sunt total diferite.

A șasea greșeală a fost aplicarea proverbului că omul este ca vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun, dar neținând seama de condițiile de conservare, s-a dovedit că nu este așa.

A șaptea greșeală a constat în trecerea pe plan secund a saltului calitativ din computer science, lucru care a dus la o abordare vetustă, fără componenta puternică și profundă a soluțiilor informatice. 

A opta greșeală a fost lipsa inițiativelor aparținând ultimei generații de strategii, în care DATA SCIENCE este fundamentală, mai ales că acum calitatea este prioritară.

A noua greșeală a fost cunoașterea insuficientă adversarului și sub-aprecierea abordărilor calitative ale acestuia, mai ales datorate echipelor tinere și performante de decizie și de execuție ale acestuia.

A zecea greșeală a fost lipsa a cel puțin trei canale de informare și avalanșa de probleme, care au dus la diminuarea severă a timpilor de fundamentare și luare de decizii, cu efecte dramatice asupra calității soluțiilor și asupra implementării acestora.

A unsprezecea greșeală a fost influența covârșitoare a rutinei în abordarea problemelor, cu credința că cei din jur sunt și cei mai buni în gândire, decizie și acțiune, iar filtrele proprii sunt imbatabile.

A douăsprezecea greșeală este că a uitat că cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit și nu a dezvoltat criterii de schimbare a garniturilor de decidenți și executanți strict după scăderea performanței, căci meritocrația este motorul evoluției chiar și în arta conducerii conflictelor armate.

Fiecare dintre noi facem 100% aceste greșeli, dar uneori avem capacitatea ca trecând în planul al II-lea să dăm șansa și altora să greșească, riscul ca greșelile lor să fie cu mult mai mici decât ale noastre dacă am fi continuat să rămânem pe poziții, fiind considerabil mai mic. 





(17 aprilie 2022)