Vai, ce urât!

Zilele trecute am văzut exact ceea ce vedeam la mine-n mahala, adică scene disgrațioase, scandaluri care nu au fost diferite de ceea ce făceau niște oameni simpli, needucați, săraci și zgomotoși. Un tip, fost prinț a vrut să intre într-o casă să-și vadă bunicul și mamă-sa, dar și mătușe-sa la-u oprit și s-au purtat exact cum se purtau femeile simple din mahala care apelau la sectorist să le rezolve daravelurile așa cum știa el, în primitivismul lui ancestral.

Nu vreau să judec pe nimeni, dar a fost urât! A fost chiar foarte urât! A fost de neimaginat pentru o lume care se vrea altfel decât a celor de teapa mea și a celor fără sânge albastru, care se cred speciali.

Îmi aduc aminte cum regina Angliei a gestionat situația fiului ei de dinainte de căsătoria cu Diana și după divorțul de aceasta, căci complicațiile au fost cu mult mai mari din moment ce era vorba de fiul său cel mare, viitor rege. Lucrurile trebuie analizate cu grijă și la modul în care s-a purtat regina la câteva zile după decesul Dianei, dând o soluție pe care eu o consider genială. Tot o soluție genială o găsesc și pe aceea privind căsătoria fiului ei cel mare cu o femeie divorțată și cu doi copii, mai mare decât viitorul rege.

În schimb, cu aer provincial, să nu zic de mahala, cu circul de rigoare un tinerel fără prea multă minte a fost dezmoștenit și alungat, generând scandaluri în lanț și atitudini care au scăpat de sub control și vor continua, căci lumea așa ceva așteaptă cu gura căscată. Vor oamenii ca ființe pe care le consideră speciale să le vadă în ipostaze neconfortabile, lumești, banale și făcând gesturi obișnuite, ample și chiar pitorești, pentru a da savoare unor încăierări misterioase, degradante și spumoase chiar.

Vai, ce urât!

(14 noiembrie 2017)