Întotdeauna învinsul nu se bucură de nimic. El se pierde în negura timpului de parcă nici n-ar fi existat. Adevărul lui nici nu contează, oricât de spectaculos și cât de plin de miez ar fi.
Nu interesează cât de mult s-a pregătit cel care a fost învins.
Nu interesează ce nu a mers de a nu a fi fost el învingător.
Uneori, dacă apar situații hilare, camerele de luat vederi sunt ațintite pe învins. De exemplu, un halterofil care se dezechilibrează și cade în fund, este arătat pe micile ecrane. Ratarea săritorului cu prăjina Anthony AMMIRATI la Jocurile Olimpice de la Paris, a făcut înconjurul lumii, datorită modului cum a fost atinsă ștacheta.
Se știe ce a făcut învingătorul pe câmpul de luptă, dar nimeni nu este interesat de ce învinsul a pierdut lupta, căci cineva este învins pe câmpul de luptă, din motive lesne de înțeles, așa cum nimeni nu divorțează de părea multă fericire. Învinsul oricât de mult ar arăta ce nu a făcut rău, întrucât adevărul învingătorului este dominant, adevărul lui de învins nici nu mai contează.
Chiar dacă adevărul învinsului trezește sentimente de compătimire, acestea sunt trecute pe planul al II-lea pentru că învingătorul mătură totul.
(01 martie 2025)
No comments:
Post a Comment