Acum, toată lumea urlă din toți rărunchii că salariile de la bugetari sunt cu mult mai mari decât sunt salariile în mediul privat. Este total falsă această presupunere. La privat, oamenii sunt angajați pe salariul minim pe economie ca privatul să plătească spre stat taxe și impozite la nivelul cel mai mic. Patronul oferă salariaților lui alte avantaje care vin să compenseze faptul că în cartea de muncă salariatul e plătit cu salariul minim pe economie.
Dacă cineva are răbdare să vadă cum procedează patronul, va observa că el oferă abonament la o rețea medicală foarte bună, că oferă abonament la o sală de fitness de asemenea, foarte bună, că lasă mașina de serviciu la dispoziția salariatului și-i plătește un plin de benzină, îi plătește salariatului telefonul de serviciu, ca să nu spun că salariatul primește bani să-și cumpere echipament, bani pentru acre aduce bonuri. Realitatea arată că sectorul privat știe să se facă atractiv prin mijloace cu care fentează statul, iar analiștii superficiali trag concluzii pripite, nefondate și mincinoase.
Am văzut vara aceasta cum la Mamaia a apărut o sincopă ce a evidențiat managementul defectuos și deci lipsa de performanță a celor din HORECA. Ei trebuiau să știe cum stă treaba cu provizioanele și ce înseamnă să fiscalizeze barem 60% din activitate. Lăcomia i-a dus la situația aceea în care stațiunea Mamaia era goală, căci nimeni nu era nebun să plătească sumele aberante pentru parcare. Sectorul privat și-a dovedit acolo limitele, în sensul că merge prost.
Am văzut vara aceasta ce înseamnă HORECA mioritică. Un restaurant cu stele suficiente mergea în regim de plimbă tava. Avea un meniu în care oferea felul principal complet fără să-mi dea mie ca client posibilitatea să-l compun. Mi se zicea că dacă vreau să compun, ei îmi taxează la casă separat ceea ce vreau eu să iau. Era ca la o cantină a săracilor, unde bieții oameni nu au voie să ceară ceva, din moment ce este o cantină a oamenilor nevoiași, care nu trebuie să mai și emită pretenții.
Dacă la stat sunt angajați tot felul de nen e și tot felul de tanti care nu au nicio legătură din punctul de vedere al calificării cu ceea ce execută ei la locurile de unde-și iau salariile, căci nu le numesc locuri de muncă, pentru că acolo nemunca este cuvântul de ordine, în mediul privat, lucrurile stau și mai rău. Au apărut firme private fără salariați. Au apărut firme private cu program incomplet, dar salariații munceau 8 sau 10 ore. Au apărut locuri de muncă unde nu se muncește, exact la la stat. Îmi aduc aminte de o pensiune dintr-un celebru orășel de provincie, unde două femei de serviciu au stat la șuetă fix trei ore. La acea pensiune nu mi-a intrat nimeni în cameră măcar să ridice gunoiul, deși avea 4 margarete. Mi s-a spus la plecare că eu trebuia să cer să se întâmple în cele 4 nopți petrecute acolo să.
În concluzie, firmele private care au peste 80% contracte cu statul, nici nu mai sunt componente ale mediului privat, căci statul le finanțează, exact cu statul își finanțează organizațiile sale neperformante. Am mari dubii că sectorul privat nu depinde de pomenile pe care le dă statul și că întreprinderile din mediul privat sunt atât de independente încât să lucreze pe cont propriu, adică să ia credite, să deruleze procese de producție, să vând marfă oricui numai statului, nu, să facă profit și să nu stea sub nicio formă la mâna statului, căci de aceea sunt întreprinderi private și reprezintă inițiativa privată.
Concluzie: economia reală de piață este eșuată.
(02 august 2022)
No comments:
Post a Comment