CTP sau altfel spus: Cristian Tudor Popescu

Cristian Tudor Popescu se consideră a fi editorialist. A scris mult. Eu cred că este pamfletar. Editorialist este mult prea mult. Un editorialist este o persoană specializată în politică, în finanțe, în litere sau în cinematografie sau în sport. Adcă are studii și experiență in acele domenii. Am înțeles ca jurnalistul CTP este la bază inginer și a făcut ca tot românul un doctorat în ceva, despre ceva, căci în wiki este amintit domeniul și ceva despre propaganda care se face prin cinematografie. 

Îmi amintesc despre hîra dintre el și Ion Cristoiu care s-a întrerupt subit când pe un post de tv Ion cristoiu vorbea de o sacoșă de plastic cu 230.000 sau 320.000 de dolari înveliți în zir cu care cineva mergea să ia acțiuni de pe nu știu unde.

Imi mai amintesc de razboiul picant dintre CTP și CVT. A fost foarte spumos dar CVT avea verb și CTP nu făcea față debitului verbal al primului.

Imi amintesc de ultima confruntare dintre Traian Băsescu și Adrian Năstase, cănd CTP a venit cu o întrebare năucitoare pentru vel de al doilea. Fără să minimalizez pe nimeni, cel ce se consideră vector de opinie și o dă-n bară, degeaba își zmulge părul din cap după mulți ani recunoscând că a greșit. Nici supraevaluarea nu se justifică, pentru că Traian Băsescu a căștigat în 2003 alegerile nu pentru că CTP a pus întrebare capcană, ci pentru că se ajunsese la o masă critică. Cred că oricine ar fi căștigat dacă trecea de primul tur, indiferent cine ar fi fost, chiar și un scaun.

Acum se vede că CTP nu mai este așa de spumos. probabil este resemnat că lupta lui nu a dat roadele scontate și că este cam singurel, fără prieteni și mai ales fără admiratori.

Cândva l-am auzit la telefon pe o temă și abordarea sa nu mi-a plăcut. Mirosea a jurnalist oarecare, deși în mintea mea îl vedeam pe un soclu. Nu pe cel care a stat ani în șir neclintit în fatța casei Scânteii pe care zăvpviseră Stalin și Lenin.
CTP este un nume de referință pentru presa scrisă din Ro. Așa își dorește el. După părerea mea este doar pamfletar de atitudine. Mi-ar fi plăcut dacă ar fi fost mai spumos, ca N.D. Cocea sau ca Tudor Srghezi. Nu-i rezista lui Vadim. În cele scrise aici este acel subiectivism de neocolit pentru că eu l-am perceput din scrieri în primul rând.

Sărăcuțul de el.