Licitațiile publice: încotro?

Banul public e numeros.
banul public e sigur.
Banul public e mănos.
Banul public e cu noroc.
banul public e cu dărnicie.
Banul public e cu parandărăt.
Căt de multe clități are banu public.
La banu public se ajunge prin:
- salarii, dar mici;
- prime, dar foarte mici;
- sporuri, dar sub controlul Curții de Conturi;
- mici daruri, dar prea mici;
- licitații publice, oau, dar la cât!
Goana de aceede la banul public prin licitații este o adevărată nebunie și contractele cu adresă nu se referă la valori de doi lei, ci la milioane de euro. Cum banul din fonduri europene este supus unui control draconic, tot baul autohton este mai dulce, mai  atractiv și mai de interes.
La licitațiile publice există doua tipuri de entități:
- o entitate care vrea ceva și are banii;
- o entitate-grup format din mai multe entități independente care au capacitatea de a oferi acel ceva.
Procedurile de organizare a licitațiilor sunt dragălașse, dar imperfecte și permit:
- aranjamente între competitori;
-  pierderea urmei executantului;
- actualizări nenumărate ale condițiilor;
- întreruperi în condiții domoale;
- derularea aiuritoare;
- implantare de noncalitate;
- nonresponsabilizări;
- jaf și lipsă de control și audit;
- exercitarea de presiuni;
- așezare pe baze neeconomice.
Este cunoscut că statul este sărac și de aceea se opereaqză în licitații cu raportul optim calitate/preț. Chiar și pe fondul sărăciei nu se lucrează cu prețurile din piață, ci cu preșuri ale ofertantului. Stu=ilul de a se face licitații duce de nenumărate ori la niște modalități greu de înțeles din ce se mai:
- cumpără materii prime;
- se plătesc salarii;
- se mai obține o brumă de profit;
- se asigură calitate la standarde a obiectului licitației.
Totul devine aleator și penibil dacă cineva sapă la rădăcină pentru a vedea structurile de deziz reale și structura de deviz de pe hârtie. Între cele doouă nu mai este nicio legătură.
Prea multe guri sunt nesătule și gențile de firmă costă al dracului peste 15.000 de euro.
Licitațiilepublice au o singură direcție: pușcăria. indiferent cum stau lucrurile, neexistănd principii de moralitate în orice moment se petrec lucruri în afara legii, căci banu public este ca un magnet datorită proprietățilot lui, bazate pe încrengături care îi dau volatilitate și-l fac imponderabil în transferul dintre buzunarele transpartinice.

(02 apriloe 2016)