Bibliotecile de stat în era digitalizării

Bietul cetățean care are proasta inspirație să intre pe portalurile unor biblioteci de stat, are șansa să-și dea seama că el este un nimeni, un gunoi, iar cei ce administrează biblioteca de stat, sunt totul, din moment ce bietul cetățean nu are posibilitatea să-și rezolve problema pentru acre a intrat pe portal.

Nimeni nu intră pe portalul unei biblioteci pentru a comanda mititei de la un restaurant, pe care un livrator să-i aducă la ușă. Cine intră pe portalul unei biblioteci, dorește:

- să găsească coordonatele unei cărți, ale unei teze de doctorat, ale unui artico,

- să citească un articole, un manuscris, o carte,

- să identifice cărți după un cuvânt cheie,

- să tipărească vreo câteva pagini ale unui articol.

Întrucât procesul de digitalizare al bibliotecilor nu este 100%, ideea de a găsi reviste și cărți al căror conținut să fie direct accesibil, este încă un mare deziderat și de aceea, ceea ce oferă bibliotecile de stat trebuie oferit cu generozitate, fără prea multe filtre. 

O bibliotecă de stat are butoanele: acasă, servicii, săli de lectură, cataloage, biblioteca online, resurse electronice, tutoriale.

Accesul la informația căutată trebuie să se realizeze într-un număr de cel mult 3 clickuri. Eu aș vedea o interfață prietenoasă, construită după ce au fost întrebați 10.000 de cetățeni interesați să intre pe un portal al unei biblioteci, care selectează tipul de cititor, elev, student, profesor, specialist, critic de artă, cititor obișnuit și oferă fiecăruia la nivelul al II-lea cam ceea ce el are nevoie. Să zicem că un nene sau o tanti sunt interesați de teze de doctorat. Ei trebuie să precizeze un nume de autor, un cuvânt cheie sau un an sau un interval sau un nume de conducător de doctorat sau un nume de universitate sau o combinație oarecare dintre acestea. Oricum, cetățeanul, oricare ar fi el, după ce au fost consultați cei 10.000 de cetățeni, va găsi criteriile de căutare pe care el le intuiește și în acest fel va avea elemente pentru a-și soluționa problema de documentare.

Accesul online la o bibliotecă de stat trebuie să fie în sprijinul cetățeanului, nu să-l amețească, așa cum este în cazul bibliotecii pe care am consultat-o eu, care bibliotecă mă trimite în nenumărate cazuri la o aplicație care are la bază linkul THINREAD. Ceea ce este anunțat pompos, se termină cu un fâs de doi lei.

Faptul că bibliotecile de stat percep taxe, mi se pare imoral, indecent, penibil și grotesc, în condițiile în care salariile vin de la buget și digitalizarea se face tot prin proiecte de la buget sau pe fonduri europene.



(18 iulie 2026)