La această întrebare răspunsul este simplu. Aplicațiile informatice orientate spre cetățean, sunt gândite pentru oricine, nu pentru cetățeni, căci cetățenii sunt disprețuiți de toată lumea care este dincolo de ușa biroului sau dincolo de sticla ghișeului unde cetățeanul vine să-și rezolve problemele.
Cetățeanul trebuie studiat, trebuie cunoscut. El nu are detalii tehnice. El trebuie să-și rezolve problema fără ajutorul nimănui, direct, așa cum este el. Cine gândește o aplicație destinată cetățenilor și le propune acestora ca să citească un ghid, este un PROST, căci esența aplicației orientate spre cetățean este intuitivitatea. Adică, cel ce vine în fața aplicației, fără să știe nicio datră tehnică, ci numai vocabularul lui de zi cu zi, să fie în stare să-și rezolve problema din prima, fără a introduce date greșite.
Ca să obțină cardul european de sănătate, cetățeanul intră pe aplicație. El trebuie să fie întrebat:
- ești pensionar? caz în care urmează un traseu dacă răspunde cu DA,
- ești salariat? caz în care urmează alt traseu, dacă răspunde cu DA.
Aplicația trebuie să spună la pensionari ce documente trebuie să introducă și la salariați la fel.
În mod normal, CNP este suficient, pentru că bazele de date la care aplicația oferă toate detaliile pentr a fi eliberat respectivul card. Dacă cetățeanul își crează cont în aplicație, solicitarea cardului se face direct, căci el nu trebuie să mai introducă nimic. În ziua de azi, nu știe dreapta ce face stânga și accesul la bazele de date este slab reprezentat, drept care se cere talon, copie după CI și date despre locul de muncă sau numărul de la pantof, ca să zic așa, pentru a arăta că digitalizarea este la un nivel penibil de scăzut.
Și la aplicațiile orientate spre cetățean trebuie procedat exact cum gospodina procedează când face mămăliga. Nu pune mălai în tuciul încns, dacă nu a pus mai întâi apă la fiert.
(31 iulie 2026)
(31 iulie 2026)
No comments:
Post a Comment