Românii noșride pretutindeni

Circul mult prin Europa.
De fiecare dată am fost plăcut impresionat să intru în vorbă cu români stabiliți în străinătate.
Anul acesta, oriunde am fost și am stat ceva mai mult, am stat de vorbă cu români de-ai noștri.

În Trier am discutat cu doi tineri care lucrau în hotelul unde am tras și eu.

În Bruxelles, la Magazinul de articole sportive de la Mini Europe, am vorbit cu o domnișoară de fel din Banat.

Într-o localitate din Austria am vorbit cu o doamnă care lucra acolo.

În localitatea din Austria cu Tirolul am stat de vorbă cu cineva care lucra într-o patiserie.

Lângă Viena, când am mers la micul dejun, o doamnă care ne-a auzit vorbind românește, a intrat în vorbă cu noi. Era româncă din Bihor și lucra la hotelul unde am tras noi, la recepție.

Da din șapte locuri, în toate șapte să întâlnești persoane care vorbesc limba ta, este dovada clară că foarte mulți dintre românii noștri au plecat în bejenie și și-au lăsat rostul lor de acolo de unde s-au născut, în lipsa speranței că în țara natală vor avea vreo șansă la o viață mai bună. La cele șase milioane de români plecat șa muncă în străinătate, șansa de a-i întâlni oriunde mergi prin Europa, este foarte mare.

Mă bucur să-i știu că  și-au găsit acolo un rost, chiar dacă nu sunt la ei acasă, pentru că a munci din greu și a avea pe ce pune mâna este una, iar a trăi de pe o zi pe alta în tristețe și fără speranță este alta, dar este varianta cea mai rea.

(08 iulie 2026)