Burțile și fălcile cântăreților și dansatorilor de folclor

În vremea copilăriei mele, bărbații erau foarte atenți cu ei înșiși. Mâncau cu grijă pentru a nu se îngrășa. Se bărbiereau mereu să nu arate neîngrijiți. Aveau cămășile cu rate la guler. Nu mergeau cu pantofii prăfuiți sau noroiți. Erau în stare să se aplece să-și lege șireturile. La mine în mahala nu știu să fi fost vreun grăsan cu fălci, cu fundul imens și cu curea legată sub burtă. Mulți bărbați erau înalți, dar și cei mai scunduți, erau zvelți, iuți la pas și cu cureaua de la pantaloni la vedere. Țoalele le stăteau bine pe ei. Cu această imagine a bărbatului din copilăria mea, am rămas și ori de câte ori văd un bărbat, îl evaluez prin șablonul bărbatului de atunci.
În mintea mea, bărbatul gras este bărbatul care nu are grijă de el. 
Bărbatul gras mănâncă în neștire. 
Bărbatul gras le trage la măsea fără oprire.
Bărbatul gras nu doarme nopțile.
Bărbatul gras, înainte de a deveni gras, sare din așternut în așternut de nesătul ce e la femei.
Bărbatul gras, se crede mai mult decât om, dar este simbolul delăsării și neglijenței.

Acum, de când există nenumărate canale Tv de folclor, ETNO, FAVORIT, AS, HORA, EMI, ORIZONT, am posibilitatea să văd cântăreți și dansatori de toate categoriile, dar unii dintre ei sunt cu burți, cu fălcuțe, care se mișcă greoi și care-și pierd prea repede suflul. 

Cântăreții merg la evenimente, adică nunți, botezuri, zile onomastică și acolo trebuie să închine câte un păhărel, două, nouă, să mânânce zdravăn pentru a duce cântările pentru orele la care sunt plătiți. Nopțile pierdute, mesele neregulate și viața de desfrâu, îi fac pe mulți să piardă controlul și ajung la performanța de a arăta rău de tot, ceea ce pentru un dansator sau pentru un cântăreț e o catastrofă. Hainele nu mai stau bine. Înfățișarea lasă de dorit. Performanța artistică scade. Pe vremea când eram eu tânăr și mai mergeam pe la nunți, lăutarii mâncau înaintea mesenilor și atât. Cât despre băutură, în paharele lor era ceai sau apă și nu se opreau din cântat decât dimineața, după ce dădeau marșul de plecare. Pe vremea aceea, nu vedeam lăutari burtoși, neîngrijiți, fără pantofi de lac și fără curea sau chimir la vedere, drepți și filiformi.

Nu dau nume de rușinea nerușinării bărbaților care zic că se simt bine în pielea nesimțirii lor.


(25 iulie 2026)