Ne-am întors la anii '50

Eram destul de mic ca vârstă atunci, dar îmi aduc aminte cum era atmosfera. Radioul și presa relatau episoade din lupta de clasă pe care muncitorii și țăranii o duceau cu clasele exploatatoare pe cale de dispariție șo aici mă refer la moșierime și la burghezie, care așa cum zicea propaganda, sugeau sângele poporului, trăiau în lux și-i exploatau pe muncitori și pe țărani.
Ana PAUKER și cu DEJ,
Au băgat spaima-n burgheji!

Poeții de ocazie, dar bine plătiți scriau versuri din care rezulta că muncitorii și țăranii uniți, au capacitatea de a lupta, astfel ca burghezia, chiaburimea și moșierimea, să dispară pentru totdeauna. Ceea ce se întâmplă acum, miroase a anii '50, ani în care se arăta că existau muncitorii și țăranii săraci și exploatați de burghezi și de moșieri, iar acum există o altă clasă a celor cu pensii speciale de 10.000 de euro care se pensionează la 48 de ani, după 25 de ani de muncă, în comparație cu ceilalți care se pensionează la 65 de ani, după peste 42 de ani de muncă, dar cu pensii mult sub 1.000 de euro. Propaganda este aceeași, deși s-a ajuns aici nu printr-un dat istoric natural, ci prin legi votate de parlament, pe cale democratică, deci.

Regimul comunist a făcut tot ce și-a propus să facă pentru a aduce la dispariția completă a moșierimii, a burgheziei în Republica Populară Română și consolidarea unei clase muncitoare și a unei țărănimi cooperatiste, unde munca era pe primul plan, fără ca muncitorii și țăranii să ducă o viață îmbelșugată, căci viața îmbelșugată o duceau reprezentanții lor de la conducerea statului și de la conducerea regiunilor.

Ne-am întors la anii '50 și idealurile mărețe pe care regimul actual le vizează învrăjbind toate categoriile sociale între ele prin procente vehiculate de reducere a personalului din administrație și de stabilire a ponderii pensiei ca 80% din salariul net, sunt doar frecții la un picior de lemn, căci lucrurile trebuie să meargă mult mai în profunzime. Ceea ce se întâmplăî în educație, ceea ce se întâmplă în justiție, sunt doar acumulări cantitative care din acumulare în acumulare, au ajuns la nivelul critic de a transforma acumulările cantitative în salturi calitative, iar soluția nu este dată prin măsurio cantitative exprimate în procente, ci prin măsuri calitative, care să pună de acord noul stadiu al calității ce va să vină, cu exigențele societății de azi, în care obiectivele fiecărui cetățean sunt cu totul altele în comparație cu cele de acum 10 sau 20 de ani și 5 sau 6 milioane de români alcătuiesc diaspora noastră și numărul va crește și mai mult.

E nevoie de un proiect de țară, de un nou model de dezvoltare a României, în care știința să joace un rol esențial, căci nu mai merge nimic după ureche și statistica este și ea tot o știință, nu instrument cu care politicienii să facă fix ce vor ei în ignoranța lor absurdă, primitivă și lascivă.



(30 august 2025)