Tristețea zilei de 10 august

10 august nu este o zi oarecare în istoria noastră recentă, este o zi în care forțele democratice au ieșit în stradă să demonstreze împotriva unui regim anchilozat și corupt care a perpetuat o stare de lucruri care a durat prea mult. Au fost probleme nerezolvate sau a căror rezolvare era greșită.

Au plecat peste graniță 5 milioane de români și nimeni nu s-a întrebat vreodată care au fost cauzele reale ale acestui exod. De fiecare dată, politicienii noștri în superficialitatea lor, doar au constatat plecările, au ridicat din umeri și ei au mers mai departe, burdușindu-și buzunarele, iar țara a rămas în loc.

Am urmărit la televizor desfășurarea manifestației din Piața Victoriei din noaptea de 10 august 2018 și mi-am adus aminte de nopțile Revoluției din Decembrie 1989, de mitingurile din Piața Victoriei din 1990, în care oameni pașnici își strigau disperarea față de regimul aflat la putere, care nu avea soluții la niciuna dintre problemele lor, nici în plan material, nici în planul democrației.

În 10 august 2018, populația a ieșit să demonstreze căci se umpluse paharul deznădejdii, al ineficienței și al imposibilității de a ieși din marasmul imobilismului în care ne-am afundat ca țară. Răspunsul autorităților a fost brutal.

Ca și la Revoluție, ca și la Mineriade, ca și în toate marile momente ale istoriei noastre, au fost întocmite dosare, au fost derulate audieri, dar cum avem corupție fără corupți, crime fără criminali, minciună fără mincinoși, mafie fără mafioți și de această dată avem vină fără vinovați, căci noi știm să le întoarcem pe toate ca la Ploiești și să dezvoltăm concluzii în coadă de pește.

Azi e o zi tristă, căci așa cum trăim într-o continuă mocirleală, totul este vag, incoerent, incomplet și deși există dosare de mii și mii de pagini, deși au fost audiați nenumărați martori, după patru ani, nu există o descriere clară a evenimentelor, nu este nimeni tras la răspundere, care să se afle după gratii. În rest, aceeași politicieni, aceeași atmosferă, aceeași lipsă de performanță, căci arta manipulării este mai puternică decât realitatea însăși, iar elanul tinerilor s-a tocit, căci exportul de revoluție nu funcționează.

Cred că vor mai trece ani buni până când sevele nației române se vor strânge pentru a dezvolta o mișcare de protest de dimensiunea celei din 10 august 2018, dar până atunci lumea tremură de pericolul de la Zaporojie, de scumpirile necontrolate, de tăvălugul crizelor suprapuse și ideea de democrație deși nu s-a stins, a trecut pe un alt plan, o parte din dreapta românească este la putere, iar cealaltă parte e dezbinată.




(10 august 2022)