E.S.P.L.A.

E.S.P.L.A. vine de La Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, iar cei care sunt acum peste 85 de ani, erau foarte tinerii beneficiari ai cărților tipărite acolo, cărți din literatura universală. Erau cărți sobre, cu coperțile albe, care aveau sus numele autorului, la mijloc titlul cărții și jos era E.S.P.L.A. și cel mult anul tipăririi. Nu știu cine era directorul E.S.P.L.A., dar știu că am citit multe cărți cu coperțile albe. Deși erau cărți voluminoase, iar eu eram puști, le citeam cu nesaț pentru că:
- erau interesante,
- aveau subiecte captivante,
- se simțea perfecțiunea în ele,
- aveau stiluri deosebite.

Când am mai mers prin anticariate am revăzut cărți tipărite în E.S.P.L.A. și le-am răsfoit. De conținutul unora mi-am adus aminte. Mă gândesc că la un roman al lui DOSTOIEVKI am zăbovit mai mult căci mi-am adus aminte că avea el sintagma artă pentru artă undeva și m-am ambiționat să găsesc pagina unde erau scrise acele cuvinte. Am pierdut detul de mult timp, dar ambiția mea creștea. Într-un final am găsit sintagma. Nu mi s-a mai părut contextul așa de spectaculos. Trecuseră mulți ani și imaginea profesoarei din liceu de la Limba Română care-l blama pe Titu MAIORESCU, pentru exact aceeași zicere, dar în alt context, mi-a revenit în memorie. Eram victorios că găsisem ceea ce căutasem, dar trist că trecuseră prea mulți ani de când avusesem în mână cartea s-o citesc pentru prima dată.

(28 mai 2022)