Suntem tentați să credem că numărul de apariții in spectacolele unui teatru este un indicator remarcabil. Deci, un cântăreț cu cât mai multe apariții are, suntem tentați să credem că cu atât este mai bun. Această supoziție este doar parțial adevărată.
Se știe că în orice spectacol, există roluri principale și roluri secundare, dar și roluri de dus tava. Eu nu spun că artiștii care cântă un sfert de arie sunt neimportanți, numai că ei intră la numărătoare în rând cu artiștii care cântă în roluri titulare.
Știm că de regulă, orice teatru dorește ca în rolurile principale să aibă vedete, dive sau celebrități, chiar dacă sunt cam răsuflate, dar sunt nume. Teatrele selecte, angajează vedete în putere, ceea ce dă valoare spectacolelor.
Este bine că se fac liste cu apariții ale soliștilor, balerinilor, dirijorilor, dar cred că aici este de discutat și anume, ar trebui să luăm apariții pe categorii și anume, numărul de apariții în roluri principale. Aici aș include pe cei care apar în ordinea importanței pe primele patru poziții, hai să zicem cinci poziții.
Numai așa vom separa grâul de neghină, adică adevăratele performanțe de aparițiile de uzură, ale artiștilor care nu sunt schimbați de la o reprezentație la alta, așa cum se schimbă vedetele.
Dacă luăm spectacolul cu Trubadurul de la Metropolitan din intervalul 2010 -2018, vom vedea că au fost Ț spectacole, din care pentru rolurile Leonora, Manrico, Contele de Luna și Azucena, au fost rulați mulți interpreți, iar pentru rolurile celelalte, au fost folosiți aceiași interpreți sau alții, dar cu foarte mici variații. Deci la o numărătoare a aparițiilor, artiștii cu roluri secundare sau episodice au cu mult mai multe apariții decât vedetele.
Am constatat acest lucru când am văzut că mari soliști precum Luciano PAVAROTTI cu 378 apariții, Joan SUTHERLAND cu 223 apariții, Renee FLEMING cu 258 apariții, Brigit NILSON cu 222 apariții sunt cu mult în urma lui Paolo ANANIAN cu 1639 apariții sau a lui Henriette WALKENFIELD cu 770 de apariții.
În opinia mea, ar trebui să dispunem de ierarhizări care compară merele cu merele și nu merele cu castraveți sau cu dovleci. De aceea este interesant să vedem de exemplu opera TOSCA și să vedem care au fost interpretele Floriei TOSCA și care a fost numărul aparițiilor lor pe o anumită scenă. Abia atunci vom avea posibilitatea să facem comparații cât de cât decente.
Se știe că în orice spectacol, există roluri principale și roluri secundare, dar și roluri de dus tava. Eu nu spun că artiștii care cântă un sfert de arie sunt neimportanți, numai că ei intră la numărătoare în rând cu artiștii care cântă în roluri titulare.
Știm că de regulă, orice teatru dorește ca în rolurile principale să aibă vedete, dive sau celebrități, chiar dacă sunt cam răsuflate, dar sunt nume. Teatrele selecte, angajează vedete în putere, ceea ce dă valoare spectacolelor.
Este bine că se fac liste cu apariții ale soliștilor, balerinilor, dirijorilor, dar cred că aici este de discutat și anume, ar trebui să luăm apariții pe categorii și anume, numărul de apariții în roluri principale. Aici aș include pe cei care apar în ordinea importanței pe primele patru poziții, hai să zicem cinci poziții.
Numai așa vom separa grâul de neghină, adică adevăratele performanțe de aparițiile de uzură, ale artiștilor care nu sunt schimbați de la o reprezentație la alta, așa cum se schimbă vedetele.
Dacă luăm spectacolul cu Trubadurul de la Metropolitan din intervalul 2010 -2018, vom vedea că au fost Ț spectacole, din care pentru rolurile Leonora, Manrico, Contele de Luna și Azucena, au fost rulați mulți interpreți, iar pentru rolurile celelalte, au fost folosiți aceiași interpreți sau alții, dar cu foarte mici variații. Deci la o numărătoare a aparițiilor, artiștii cu roluri secundare sau episodice au cu mult mai multe apariții decât vedetele.
Am constatat acest lucru când am văzut că mari soliști precum Luciano PAVAROTTI cu 378 apariții, Joan SUTHERLAND cu 223 apariții, Renee FLEMING cu 258 apariții, Brigit NILSON cu 222 apariții sunt cu mult în urma lui Paolo ANANIAN cu 1639 apariții sau a lui Henriette WALKENFIELD cu 770 de apariții.
În opinia mea, ar trebui să dispunem de ierarhizări care compară merele cu merele și nu merele cu castraveți sau cu dovleci. De aceea este interesant să vedem de exemplu opera TOSCA și să vedem care au fost interpretele Floriei TOSCA și care a fost numărul aparițiilor lor pe o anumită scenă. Abia atunci vom avea posibilitatea să facem comparații cât de cât decente.
(25 mai 2022)
No comments:
Post a Comment