Alina BICA în propriul context

Rar mi s-a întâmplat să văd persoane care prin ceea ce spun, prin modul în care spun, care prin mimica feței și prin gesturile care îi acompaniază vorbele să-mi declanșeze valuri-valuri de antipatie și de ură. De fiecare dată când o auzeam vorbind de la tribune despre suspiciunile ei cele rezonabile, motivându-le, susținându-le, iubindu-le, mă găndeam la o scenă din 1985 când la un miting unde glasuia Nicolae Ceaușescu, o doamnă foarte cătrănită a zis: 

- Să de a Dumnezeu și Măicușa Domnului, să trăiască doar trei zile după legile pe care le-a dat el!

Ceaușescu n-a mai apucat, dar Alina BICA, trăiește la greu exact după articolele codurilor pe care jubila și se prăbușise în sine, extaziată în a le proslăvi.

La români este o borbă: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! Se pare că Alina BICA a uitat de ea și a crezut că este veșnică la DIICOT și a durut-o-n cot de ceilalți, iar acum pătimește, înfruptându-se din propriile-i erori.

Sunt oameni care se cred veșnici pe funcții. Alina BICA a uitat că veșnicia s-a născut numai la sat și numai spiritul măreț al țăranului român este veșnic. Restul este trecător, mai trecător ca vântul, ca clipa sau ca gândul bun despre omul rău. Alina BICA în propriul context evoluează așa cum se vede, plătind erorile făcute sau nefăcute. Cei ce cred că tot ce zboară se și mănâncă și nu-și bagă un as sub mânecă pentru a-l scoate în momente de cumpănă, sunt pierduți pe vecie. Dumnezeu nu bate cu parul.
Dreptatea Divină încă n-a sossit,  Alina BICA!

(09 decembrie 2016)