Prostia de la microfon

Dați un microfon unei persoane și veți avea măsura nivelului ei de prostie prin:
- vocabularul utilizat,

- banalitățile invocate,
- durata exagerată a discursului,
- apăsarea unor cuvinte,

- introducerea de ambiguități,
- înțepăturile lansate, aroganța afișată,
- limbajul non-verbal doveditor,
- repetitivitatea aparițiilor.

Se zice că prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Este un mare adevăr, căci atunci când unui prost i se dă un microfon pe mână, de cum prinde mânerul dispozitivului se vede siguranța pe care respectivul o capătă și dorința de a deveni stăpânul tuturor pentru cele câteva minute care i-au fost alocate, dăruite sau cerute cu insistență. Prostul crede că tot ce spune el este esențial, necesar, de neratat și mai ales, interesant. De aceea, el accentuează aspectele care nu privesc pe nimeni, în afara celui pe care îl consideră cel mai important și de la care așteaptă soluția unei probleme. Ca să pară interesant folosește fraze lungi, cacofonii, pleonasme, silogisme, dar și ticuri de vorbire.


(01 iunie 2024)