Limba de lemn din televiziuni

Televiziunile mioritice sunt bântuite de o mediocritate de excepție ca nivel, structură, profunzime, dinamică și extindere, căci în televiziuni s-au cuibărit indivizi fără cultură, inteligență, dorința de a munci și perseverența de autodepășire. Toate carențele din televiziuni apar nu prin imaginile prezentate, ci prin textele debitate, texte în care se vede clar că:
- vocabularul este extrem de restrâns,
- șabloanele sunt evidente și supărătoare,
- termenii sunt folosiți neadecvat,
- cacofoniile au devenit abundente,
- tonalitatea și accentele dezvăluie prostia,
- subiectele sunt purtate de colo-colo fără jenă,
- manipularea se face fără perdea.
În televiziuni totul este exclusivitate, deși nu este așa, la tot pasul apar catastrofe, echipajele intervin de urgență, ploaia lovește, banalitățile devin evenimente de excepție, frigul este năpraznic, accidentele devin carnagii, iar reporterii oferă, desigur, toate detaliile, deși nu spun nimic, pentru că nu au ce spune, din moment ce decidenții nu au decis nimic.

Comunismul a avut limba lui de lemn, dar aspectele erau tratate cu respect. Numai că repetitivitatea a generat și aprofundat limba de lemn, care limbă de lemn era suficient de curată și realizată în respect cu niște norme ale limbii române. Limba de lemn din televiziuni este rezultatul suficienței și imposturii, a lăcomiei și nemuncii, ceea ce a dus la un conglomerat supărător de construcții fără sens și fără noimă.


(26 iunie 2024)