Veșnicia lui RÂMBU

Istoria umanității este bântuită de tot felul de personalități, drept care numele unora figurează în memoria colectivă prin ceea ce ele au făcut. Astfel vorbim despre:

Teorema lui PITAGORA,

Legea lui ARHIMEDE

Columna lui TRAIAN

Codul lui NAPOLEON

Grupul lui GALOIS

Curba lui GAUSS

Mecanica lui NEWTON

Constanta lui PLANCK

Numărul lui AVOGADRO

și iată că acum umanitatea a făcut cunoștință cu Fântâna lui RÂMBU, fântână care va dăinui peste veacuri, căci mă îndoiesc de existența unor barbari care să demoleze fântâna, în semn de dispreț față de ctitorul ei, din moment ce acesta nu mai este ceea ce a fost. Dacă este făcută ca lumea, ceea ce am oarece dubii, fântâna va rezista un timp. Acum are lumini și muzică. Peste un timp luminile vor fi ceva mai stinse, muzica va avea un gâjâit supărător. Peste timp luminile nu vor mai funcționa, muzicile nici atât, dar din țuțuroaie va ieși apă. Vor mai trece ani, țuțuroaiele se vor astupa și nici apă nu va mai fi la fântână. Ea va deveni o ruină vizibilă, iar dacă e făcută din materiale refolosibile, cu siguranță, acestea se vor regăsi în casele unor localnici, exact așa cum au fost reutilizate tubulaturile de la irigații sau dalele de la unele monumente sau lespezi de bazalt ale unor construcții din timpuri imemoriale. Peste zeci și zeci de ani, bătrânii de atuncii, junii de azi, vor arăta cu degetul spre un loc unde nu se mai zărește mare lucru spunând că acolo, cândva se afla fântâna lui RÂMBU, fără a ști cine a mai fost și acesta, căci multe nu mai știm din cauza Internetului.

Și Traian BĂSESCU a intrat în istorie, căci el a zis: vara nu-i ca iarna.

(07 aprilire 2020)