Limba română are dinamica ei. În legătură cu dilema vise - visuri, mulți discută și în final fiecare face cum îl taie capul.
Ca să mă lămuresc exact cm stau lucrurile, trebuia să fiu pus în fața unei situații concrete. Toată toamna și începutul iernii s-a discutat despre un mare vis al liberalilor și al președintelui Klaus IOHANNIS și anume declanșarea alegerilor anticipate prin iunie. A fost un consum de energie nemaiîntâlnit și o luptă dusă cu o îndârjire pe care nu am mai văzut-o, căci succesul din 28 mai 2019 și succesul din noiembrie 2019 dădea undă verde speranțelor de a schimba structura politică a parlamentului și obținerea acelei lejerități de a implementa politicile specifice strategiei PNL care este partid afiliat PPE.
Dicționarul zice că folosim vise atunci când ne referim la ceea ce ni se întâmplă noaptea când dormim și apar niște imagini sau secvențe înlănțuite, chiar în mișcare.
Tot dicționarul zice că folosim visuri atunci când ne definim un obiectiv pe care vrem să-l realizăm, dar condițiile ce trebuie îndeplinite sunt destul de greu de atins și atunci acele obiective devin niște ținte cu o probabilitate ceva mai mică de a fi transpuse în realitate.
Unii spun că vise sau visuri, tot dracul acela este și nimeni nu va fi arătat cu degetul că a folosit la ceea ce se întâmplă noaptea cuvântul visuri, iar pentru obiectivele pe acre dorim să le realiză, dar car sunt prea îndrăznețe, cuvântul vise.
A venit COVID 19, a început lupta pentru a ține sub control situația grea care a apărut și din februarie nu se mai discută despre alegerile anticipate, iar prezidentul nu mai folosește acronimul PSD, cu care mă obișnuisem foarte mult, căci avea un mod special de a apăsa pe consoane pentru a-și arăta disprețul, distanțarea și dorința de face ca acest PSD să nu mai intre în Parlament decât cu un procent infim.
Mă gândesc la versurile lui Vali STERIAN: Doamne, vino, Doamne,/ Să vezi ce-a mai rămas din oameni.
(0a aprilie 2020)
No comments:
Post a Comment