Nelu potcovarul și Ioana lui, nu aveau copii. Au hotărât să înfieze unu copil Nu știu care era numele real al copilului. dacă părinții lui îi ziceau Bâță, Bâță îi ziceam și noi.
Bâță era un băiat cuminte. Învăța bine. Deși părinții lui adoptivi erau cam bătrâni, noi nu băgam de seamă aceste detalii. Nici noțiunea de copil înfiat nu era pe vremea mea elementul de discuție între copii. Nici părinții mei nu discutau despre copiii adoptat în astfel de termeni. Părinții mei considerau că părinți sunt cei care îl cresc pe copil, nu cei care-l fac și-l părăsesc.
Îmi aduc aminte că Ioana, mama adoptivă a lui Bâță a murit și el era destul de mititel. Toți vecinii au zis la unison că uite, bietul copil a rămas orfan de mamă. În ziua de azi, oamenii în răutatea lor ar fi spus cu totul altceva, căci acum se pune pe tapet mama biologică și se trece într-un alt plan mama adoptivă, între ele existând acum diferite abordări, prin prisma copilului pus în postura să aibă două mame. Am văzut că atât timp cât a trăit Ioana, Bâță venea la școală îngrijit, avea pachețel și lua note bune. După ce Ioana a intrat în pământ, Bâță a rămas același copil curat îmbrăcat, cu lecțiile făcute. Nelu se ocupa de el după ce termina munca la potcovărie și-l învățase pe Bâță să-și facă lecțiile singur. Nelu nu avea carte prea multă și nu-l ajuta că nu știa cum. De fiecare dată îi spunea copilului să învețe carte ca să-i fie cu mult mai bine decât îi este lui, căci deși îi era bine, câștiga banii cu trudă, iar Bâță vedea pe alții din mahala care făceau banii muncind cu capul la spital, la miliție, la tribunal, la școală sau la birou.
Bâță era un băiat cuminte. Învăța bine. Deși părinții lui adoptivi erau cam bătrâni, noi nu băgam de seamă aceste detalii. Nici noțiunea de copil înfiat nu era pe vremea mea elementul de discuție între copii. Nici părinții mei nu discutau despre copiii adoptat în astfel de termeni. Părinții mei considerau că părinți sunt cei care îl cresc pe copil, nu cei care-l fac și-l părăsesc.
Îmi aduc aminte că Ioana, mama adoptivă a lui Bâță a murit și el era destul de mititel. Toți vecinii au zis la unison că uite, bietul copil a rămas orfan de mamă. În ziua de azi, oamenii în răutatea lor ar fi spus cu totul altceva, căci acum se pune pe tapet mama biologică și se trece într-un alt plan mama adoptivă, între ele existând acum diferite abordări, prin prisma copilului pus în postura să aibă două mame. Am văzut că atât timp cât a trăit Ioana, Bâță venea la școală îngrijit, avea pachețel și lua note bune. După ce Ioana a intrat în pământ, Bâță a rămas același copil curat îmbrăcat, cu lecțiile făcute. Nelu se ocupa de el după ce termina munca la potcovărie și-l învățase pe Bâță să-și facă lecțiile singur. Nelu nu avea carte prea multă și nu-l ajuta că nu știa cum. De fiecare dată îi spunea copilului să învețe carte ca să-i fie cu mult mai bine decât îi este lui, căci deși îi era bine, câștiga banii cu trudă, iar Bâță vedea pe alții din mahala care făceau banii muncind cu capul la spital, la miliție, la tribunal, la școală sau la birou.
M-a impresionat Nelu că niciodată nu a ridicat tonul la băiatul lui și nici nu l-a cârpit vreodată, așa cum făceau mulți dintre tații de băieți cu fiii lor năzdrăvani.
(01 aprilie 2023)
(01 aprilie 2023)
No comments:
Post a Comment