Alexandru BURTEA este unul dintre absolvenții străluciți ai Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. Este pentru mine un fericit prilej de a-i adresa câteva întrebări, pentru a afla de la el detalii privind clădirea unei cariere solide și mai ales de a înțelege care sunt mecanismele succesului în profesie.
Întrebările mele au acronimul II de la numele meu Ion IVAN, iar răspunsurile lui Alexandru BURTEA au acronimul AB.
Alexandru BURTEA mi-a fost student acum multe zeci de ani și am avut posibilitatea să reiau legătura cu el prin intermediul celei mai populare rețele de socializare - FACEBOOK. În 42 de ani de muncă didactică la Facultatea de Cibernetică, am avut posibilitatea să întâlnesc foarte mulți studenți, dar dintre aceștia pe foarte puțini i-am reținut și Alexandru BURTEA este unul dintre ei. M-a impresionat la el capacitatea de a munci, de a face lucrurile foarte bine, de a aprofunda și de a vedea lucrurile mult mai departe de paginile cărților. Dacă după multe zeci de ani am decis să-l rog să răspundă întrebărilor mele, arată că am avut certitudinea că Alexandru BURTEA va da răspunsuri de substanță, din care cititorul să înțeleagă cu
claritatea celui mai pur cristal, că doar muncind din greu, serios, permanent și sistematic se obțin marile rezultate atât în munca de rutină, cât și în munca de cercetare.
II: Alex, pentru început, să discutăm puțin despre copilăria ta. Eu am o teorie conform căreia, totul în evoluția unui om începe cu copilăria sa. În acea perioadă se pun primele pietre ale temeliei personalității oricăruia dintre noi. Deci…
AB: M-am nascut in localitatea Mădulari Beica Raionul Dragășani, Regiunea Arges,iar după noua reîmpărțire administrativ teritorială a României - jud Vâlcea. O comună cu oameni a căror îndeletnicire principală o constituia: cultivarea pământului și creșterea de animale în gospodărie. O famile relativ numeroasă, ce număra șapte persoane dintre care patru băieți, ultimii doi fiind frați gemeni; Constantin si Alexandru. Eu am fost cel mai mic, ultimul adus pe lume de bunul Dumnezeu. Am văzut lumina zilei în data de 01 iunie 1954 alaturi de Constantin. Am crescut alături de cei doi frați mai mari Vergiliu (n.1949) si Ciceron (n.1951) într-o casă înconjurată de mulți pomi fructiferi și viță de vie. Traiam din cele pe care ni le oferea pământul dar și din banii trimiși de tatăl nostru-Gheorhe care lucra la Cooperativa „Viața nouă” din Orăștie. Avea un motor /gater pe roți,cu care colinda tot judetul în lung și-n lat pentru a tăia lemne necesare la încălzitul firmelor, instituțiilor, familiilor, etc. Mama mea Maria, a fost o femeie frumoasă, cu un nume predestinat sufletelor lumesti, impreună cu bunica noastră s-au ocupat de educația noastră până-n clasele 7-8 când am plecat de acasă.
Eram cel mai mic dintre băieți, cel mai firav, motiv pentru care bunica mea Haloiu Gheorghița nu prea mă lua la muncile câmpului preferând să ma trimită cu oile la pășunat sau la cules de buruieni pentu porci și rațele din curte.
II: Să vorbim despre clasele I - IV.
AB: Clasele I-IV le-am făcut în Comuna natală, într-o Școală Generală, nu prea încăpătoare. Dat fiind numărull mare de copii ai anilor de după 1961 care frecventau cursurile acestei școli, eram nevoiți să învățăm pe schimburi - unii de dimineața, altii după amiaza.
Clasele se curățau pe jos cu motorină. Mirosul acesta nu-mi plăcea dar dorința de a ști să citesc și să socotesc, mă determina să trec peste aceste neajunsuri. Am avut-o ca invatatoare pe distinsa doamnă Dragușin, al carei soț era profesor de matematică la clasele 5-8.
II: Care este imaginea învățătorului tău sau învățătoarei tale?
AB: Un model de dascăl autentic. Pot spune cu tărie că ea a fost cea care m-a determinat să o consider un reper spre care eu, trebuie să ajung. Mi-am dorit mereu să fiu ca dumneaei, sa predau și eu într-o școală.
II: Ce materii te-au atras ca școlar al primelor clase și de ce?
AB: Nu pot spune că ar fi existat materii care să mă atragă așa de mult. Eram prea mic să-mi dau seama de frumusețea unor materii. Învățătoarea, ca om și dascăl m-a impresionat iar din clasa VI-a am început să conștientizez de necesitatea acumulărilor de cunoștinte în vederea promovării examenelor de admitere. Pot afirma însă, ca Sportul/Ed ucația fizică a fost principala materie care m-a atras în aceste prime clase.
II: Au urmat clasele a V-a, a VI-a, a VII-a și a VIII-a. Cum au fost disciplinele? Dar manualele? Dar profesorii?
AB: În clasa a șasea, învățam o poezie de vreo noua strofe. Mi-am zis pentru prima data: ” ...daca nu sunt în stare să învăț aceasta poezie, atunci eu nu am nimic bun pentu a putea merge mai departe”
Spusele bunicii și mamei mele: ” Invata mamă, să nu ajungi ca mine la coada sapei” m-au îndemnat să fiu mai atent la conduita mea profesionala. Geografia, Agricultura, Româna, erau materiile în care eu excelam. Nu am menționat matematica, nu pentru ca nu-mi placea. Dimpotrivă a fost și a ramas și-n zilele acestea materia de referință. Profesorul Haloiu-un tânăr absolvent de Institut Pedagogic, nu avea o metoda pedagogică bine definită, motiv pentru care „bătaia”era la îndemâna dumnelui, atunci când un elev scos la tablă nu putea să rezolve o problemă.
II: Cu ce ai rămas după terminarea celor opt clase?
AB: După finalizarea celor opt clase, gândul meu, era de doi ani de zile îndreptat, spre Grup Scolar Cugir Jud Alba. Acolo a mers și fratele Cicerone iar Virgil la Școala Profesională Râșnov care pregatea meseriasi pentru Uzina Mecanică Cugir. Cum tatăl meu Gheorghe Burtea era angajat de zeci de ani în Orăștie, având și locuință data de firmă, a avut un principiu, de la care el, nu a vrut să renunțe: ”Meseria-i plug de aur”. El hotarâse de mult să ne trimită mai întai la Școla Profesională, ca după aceea să facem ce vrem noi dar, pe banii noștri.
A venit în anul 1969, admiterea la Grupul Școlar Cugir. Trei ani de zile am facut Școla Profesională 1969-1972- cât fac studenții din ziua de astazi o facultate. Am absolvit aceasta Școala cu media 9.62 pe primul loc. Uzina Mecanică Cugir avea nevoie de multi meseriași. Erau clase de la A la L și cateva clase de fete. Diploma de absolvire în meseria de lacatuș mecanic, mi-a dat posibilitatea de a mă angaja. Aveam veniturile mele personale, la UM Cugir pâna-n anul 1979 când am plecat la București în vederea susținerii examenului de admitere la Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică.
In toata aceasta perioada am făcut și Stagiul Militar dar am terminat și Cursurile Serale ale Liceului Teoretic din Cugir.
II: A venit admiterea la liceu. Cum a fost admiterea la liceu pentru tine și pentru familia ta?. Conditiile in care ai facut Liceul?
AB: Conditiile în care eu am făcut Liceul au fost unele atipice, căci după doi ani de liceu am făcut armata și după armată am continuat liceul.
Între anii 1972—1974 am urmat clasele a IX-a și a X-a. În anii 1974-1975 Incorporat la armata-Grupul de Pompieri Bcau/Moinesti unde am fost Telefonist Radist-1,4 ani..Mergeam la incendii unde eu faceam raportul de incendiu, cauze, vinovati, semnaturi, comunicare la Grupul de la Bacau. A fost o armata ușoară dar, lungă și departe de casă, Cugir,Orastie. Între anii 1976 -1979 am continuat studiile liceului teoretic, clasele XI - XIII. Eram cu fratele meu Constantin si Cicerone, angajați la UM Cugir. Locuiam într-o garsonieră de două locuri, undeva în partea vestică a orașului. În iulie 1972 am susținut admiterea la Liceul Teoretic din Cugir/sectia serală. Am fost admis de pe locul întâi. Dimineata/după amiaza, mergeam la lucru iar, dupa amiaza/de dimineata mergem sa frecventez cursurile acestui prestigios liceu. Se pune mereu intrebarea: ”cum și când puteai să inveți ?”
O plăcere nebună de a învăța, o dragoste nemarginită față de acesti dascăli geniali pe care și acum sunt într-o stransă legatură cu dumnealor pe care îi ajut, îi vizitez sau merg sa-i petrec pe ultimul drum al lor (21.02.2022 d. Prof V Barabant). Învățam noaptea până la ora 24. Cu cărțile ascunse sub salopetă de lucru, mergeam într-o încăpere/magazia de ulei, de unde muncitorii luau ulei pentru mașinile unelte, unde ma ascundeam după butoaie timp de o oră,o oră și ceva, timp în care citem, rezolvam teme etc. Toate acestea, numai după ce terminam de reparat un strung, o freză sau ce mai trebuia reparat. Dimineața la 6.30 eram în picioare și la ora 7.00 eram la locul de muncă. Nu mai puteai întra in Uzina după orele 7.00 sau 15.00- dacă erai schimbul al II-lea. Materiile preferate au fost cele care erau impuse la admitere la Facultate. Matematica - prof Schiau Angela, prof Mumata Ioan, Fizica - Prof Miron Bur - diriginte,Chimie - prof Opris, Romana - prof Marcela Maris, Filozofie - prof Rusu Ioan.
Profesorii care mi-au marcat cariera: Prof de matematica d-na Angela Schiau. O prof exigenta, manierata dar cu un simt pedagogic iesit din comun. Fraza care m-a marcat a fost: „ Invatati daca vreti sa ajungeti in amfiteatrele Universitatilor prestgioase din Romania”. Atunci se așeza jos la catedra de unde scotea un ziar cu o poza cu studenti in amfiteatre pe care ne-o arăta. Aflat intr-un oraș muncitoresc unde nu pra aveai mijloace de a te distra, un singur lucru puteam sa fac: să invăț ,să invăț și să merg la serviciu:”Mașini Unelte Uzinare Ușoară” o sectie în care lucrau aprox 600 de muncitori pe trei schimburi. Eu lucram la Atelierul de Reparații cu încă 15 colegi. Într-un Registru se treceau mașinile defecte. De acolo noi selectam o mașină defectă pe care trebuia s-o reparăm pentru a nu sta muncitorul pe loc .
II: Ai avut modele printre profesori?
AB:Toți profesorii mi-au fost dragi dar, cei care m-au marcat cel mai mult au fost: Prof. Schiau Angela - preda matematica, Prof. Miron Bur care preda Fizica.
II: Terminarea liceului s-a concretizat printr-un examen. Te rog să detaliezi cum s-a derulat acel examen?
AB: Finalizarea studiilor liceale s-a concretizat prin examenul de bacalaureat. Știu că la matematică, am luat 8,56. Aceasta datorită faptului ca nu am putut să-mi termin de rezolvat problemele date, acordandu-i mai multa atentie colegului / prietenului meu Pascu Nicolae, emigrat dupa 1969 în Germania. În Liceu, profesorii nu se comportau urât (cu parul aveau probleme dar și cu fetele care purtau exagerat de scurt, mai ales când nu știau să rezolve probleme la matematică),dar exigența era la ea acasă.
II: După liceu, ai dat examen de admitere. Cum ai ales facultatea la care ai dorit să fii student? Cum a fost examenul tău de admitere?
AB: La mine a fost relativ usor să-mi aleg facultatea. Fratele mijlociu Cicerone Burtea era deja student in
anul al IV-lea la Cibernetică. Am fost cinci și ceva pe loc, dacă-mi aduc bine aminte. Am intrat pe locul opt cu medie de peste 9. Știu că, am rezolvat zeci de culegeri de matematică printre care și o serie de culegeri editate de ASE. Am fost sigur că o sa fiu admis. Când am plecat din Cugir, cu o lună mai devreme, m-am instalat într-un apartament al fratelui mai mare, Vergiliu Burtea, care terminase Facultatea de Silviculturaă la Brașov și a fost repartizat la Ocolul Silvic de la Călărași. Între timp, el s-a transferat la Ocolul Silvic Ilia, județul Hunedoara, mai aproape de casă. Ne mutaseram din Orăștie la Deva unde, cu banii economisiti de tata am cumpărat o casă pe strada Elena Văcărescu...Despre armata am povestit mai sus ...ea s-a interferat cu anii de liceu
II: Tu ai dat admitere la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică cu durata de 5 ani și ai terminat faciultatea de Planificare și Cibernetică Economică, având durata de 4 ani. Explică această metamorfoză, te rog.
AB: Eu am dat examen la Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică. Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică se desfiintase cu 4 ani inainte (Rabei Romulus,Tifigiu...etc-s-ar putea să greșesc). Nu am prins „Facultatea de Calcul Economic si Cibernetica Economica
II: Să vorbim despre anul I de studenție.
AB: …Anul întai a fost un an dificil din mai multe puncte de vedere.
1. Volumul mare de date pe care erai nevoit să le acumulezi într-un timp așa de scurt. Se coborau 3 table și se urcau alte 3 table . Trebuia să-ți iei notite cu viteza luminii. La matematică a fost cel mai greu. Nu cunoșteam așa de bine alfabetul grec. Majoritatea literelor nu stiam cum sa le scriu dar, nici pronunția (o scriam in dreptul insemnului ..).
Am invatat mult la prof. Gheorghe Cenușă. Mergeam prin salile de lectura sau săli de seminar prin cladirea veche cu colegul meu de suferinta și el venit tot de la seral, Constantin Schrenck. Ne luau la bataie cu matura femeile de servici că le murdăream chipurile, sălile unde ele făcusera curat. Nu mergeam în salile de lectura, din varii motive: era zgomot, se mișuna mult, erau scene de dragoste...nu puteam învăța. Prin sălile de seminar învățam cu voce tare. La seminariile d-lui prof Cenușî eram dat de exemplu..”Cum ei care au venit de la Seral știu să rezolve iar voi, nu știți nimic” Am căpătat porecla de tocilari. Ca să nu ne mai spună tocilari,când veneam la cămin, cumpăram Informația Bucureștiului , unde citeam filmele care rulau la Cinema Patria, Scala și le spuneam că noi venim de la film….
2 Al doile motiv pentru care anul I a fost foarte greu era acela că eu venisem la facultate
membru de partid, Cum Victor Dobrescu - presedinte ASCR pe facultate - era anu-IV și i se găta mandatul, au fost alegeri, iar d-na lector Ratiu Suciu Camelia, secretar de partid pe Facultate m-a pus presedinte ASC pe facultate. Responsabilitatile/pretențiile s-au îmulțit, timpul de pregătire al examenelor a devenit fff mic. Trebuia să merg în zeci de locuri...inclusiv la întalnirea cu d-na Ministru al Invatamantului-Aneta SPORNIC, unde eu și d-l Decan Sora am fost luați la întrebări cu privire la coeficientul de promovabilitate la disciplina: „ Clculatoare Electonice” unde d-l prof Dodescu lăsase 85% pe toamna
Am finalizat anul-I cu o medie modesta de 8,90
II: Să vorbim despre anul al II-lea de studenție.
AB: Anii urmatori de studenție au fost mai ușori. Mi-am format un stil de a învăța ,reușeam să acumulez cantități mari de cunoștinte. Singura materie la care am simtit greul a fost „Limbajele de Programare” disciplina predata de d-l profesor Apostol. Activitățile studențești am reusit să le împletesc destul de bine cu cele strict profesionale. Era greu să mulțumești Organizația de partid care mereu mă critica atunci când veneau ședințele de analiză...”Nu ai facut planul la sticle și borcane, la colectare hârtie..etc”. Greu a fost și cu serviciul la cantină, programele de curățenie în cămine..etc unde D-l prof Sabău și Mircea Despa au fost mereu alături de mine.
Procesul de repartiție în Cămine și pregătirea anului nou universitar au constituit punctele cele mai grele din cariera mea de președinte ASC.
Cu mare greutate reușeam să rețin studenții în sălile de festivități pentru a audia Cuvantul de deschidere a anului universitar, rostit de Nicolae Ceausescu. Bobocul care intra cu media cea mai mare era invitat (căutat) să rostească un cuvânt la Festivitatea de deschidere. Veneam la Facultate cu 5 zile înainte de 15 septembrie (direct din Tabara de Instruire cu Președintii ASC de Facultati din toata țara de la Izvorul Mureșului), intram în Facultate pe la 8-9 si veneam seara nemâncat la 20-21 unde mă acopeream cu o saltea deoarece lenjerie de pat nu ajungeam sa-mi iau. A fost greu dar și frumos. Admiterea, din a cărei comisie am făcut parte trei ani, a constituit, chiar dacă îmi lua în fiecare an câte o lună din vacanță, tot atatea motive de bucurie dar și de împliniri, reușind să-mi aduc și eu contribuția la fabuloasa muncă de supraveghere, sigilare, transport..etc a tuturor lucrărilor candidaților Aș da orice, acum, să mai fiu odata student la Cibernetică!
Anii -III respectiv - IV au fost anii cei mai faini. Învățam numai și numai pentru media de la repartiție. Mă gândeam că la final de facultate, să am medie buna să prind un loc ff bun la repartiție. Mediile ultimilor doi ani au fost peste 9.90, reusind sa ridic mult media de repartitie.
II: Cum ți-ai ales lucrarea de diplomă? Cum ai muncit să o realizezi? Cum a fost la susținere?
AB: Lucrarea de diplomă am luat-o la prof univ Ilie Hristache. Nu vreau să precizez exact titlul deoarece nu mi-l amintesc. Am lucrat mult la ea. Am consultat în mai multe rânduri pe d-l acad Vladimir Trebici pentru a-mi furniza și mie date noi pe care să le folosec într-un model matematic prin care urmăream să optimizez un indicator destul de important la acea vreme: „Speranța matematicaăde viață”.
Lucrarea a fost notată cu 10, iar eu am respirat ușurat că încheiaem un ciclu/un drum destul de anevoios, știind foarte bine locul de unde am plecat.
II: Ca tânăr absolvent ai participat la repartizare? Cum s-a derulat acea zi?
AB: Repartiția a fost una ușoară. Avand medie mare am fost repartizat la Centrul de calcul al Colorom Codlea, pentru doi ani, urmand ca dupa aceea sa plec la locul meu de munca ICSIT-TCI Bucuresti-Calea Floreasca. Directorul Centrului de calcul din Codlea m-a întrebat dacă am venit ca să stau sau doresc să plec. Normal ca i-am zis ca vreau să plec la Combinatul Chimic Fagaraș unde soția luase singurul loc scos la repartitie pentru altcineva, ea fiind din Fagaraș. Am stat cei doi ani în Fagaraș iar, în Bucuresti nu puteam să mă întorc pentru o perioadă lunga pentru că nu-mi dadeau locuință, fiind declarat „oraș inchis”. În acel an s-a deschis la Deva o Filială a ICSIT-TCI București. Acolo fratele lucra la Primarie. Am hotarat să plecăm la Deva împreuna cu fetița noastra de un an.
Am lucrat ca cercetător științific până în anul 1990 când Capitolul „cercetre” din Bugetele firmelor a
disparut. Mergeam pe strada care duce in Cetatea Devei și-mi venea mereu in minte cuvantul” Oligarhie financiara”. Mi-am depus Cerere de angajare la BNR, ITFS. Avand un CV bun (intre timp am dat examen la doctorat) am primit aviz favorabil de la ambele Institutii. Am ales BNR avandu-l demult angajat in Bucuresti pe colegul meu fost Presedinte ASC la Finante Eugen Radulescu, care mi-a zis: „ Sandu de aici te poti pensiona dar, din alta parte,...”
II: Ca student, în acele vremuri se mergea toamna la practica în agricultură. Te rog să detaliezi, pentru a se înțelege exact cum au fost acele vremuri.
AB: In ceea ce priveste practica efectuata de studentii Facultății noastre în producție, eu o consider a fi fost o pierdere de vreme. Nimeni nu ne baga în seamă. Venea cineva de la Resuse Umane/Personal, ne plimba prin secții/birouri și cam atât. Noi copiam diferite formulare specifice fiecărui serviciu,scriam ceva în Caietul de Practică pe care-l prezentam la profesorul coordonator in vederea notarii. A fost buna, la fel ca si Cursurile Optionale, pentru creșterea mediei necesara la repartiție . Am făcut practica in anul I la FEA (Fabrica de Elemente si Automatizări),iar anul-II la ADEZGO. Dacă la FEA a fost cineva să ne arate niște birouri și o hală, la Adezgo, am stat tot timpul într-un birou improvizat într-o hală de producție. Am improvizat totul în acel Caiet de practica, dar a iesit bine până la urmă. Practica în agricultura a fost un prilej de cunoaștere, de distracție sau de invățat. În primul an de practia agricola la IAS Cernavodă, la cules de porumb, am făcut rost de niște caiete de curs și seminar la matematică unde preda prof Cenușă Gheorghe. În pauze mă ascundeam mai departe de colegi și încercam să înțeleg cursurile, care pentru mine erau „Chineza în dungi” Nu prea am învățat nimic în aceastaă practică, așteptând cu înfrigurare primele întalniri cu materia și discipolul ei. Anul al II-lea de practică în agricultură a fost la cules de vie în Vrancea, la Panciu. Acolo l-am cunoscut bine pe prof Misdolea, un om deosebit cu un caracter rar întâlnit. S-a făcut concurs de cules struguri cu premii, o sticlă de șampanie veche. Ne-am mobilizat două echipe care puneau strugurii lor culeși în cosul nostru (eu și Puiu Scherenck) pentru a avea mai multe coșuri decât alte echipe. D-l prof Misdolea ne-a declarat câștigători, iar conducerea Statiunii Viticole Panciu ne-a invitat pe noi doi, prof Misdolea dar și pe Decanul Sora, care între timp sosise și dumnealui într-o vizită, in Hrubele lui Ștefan cel Mare unde am fost serviti cu vin vechi de peste 70 de ani, marmeladă dizolvată în apă minerală. Sticla de șampanie am servit-o cu profesorii Misdolea și d-l Virgil Sora alături de colegul Constantin Schrenck.
II: Să vorbim despre primul tău loc de muncă.
AB: Dupa cum am precizat mai sus, primul meu loc de munc a fost la Centrul de Calcul al Întreprinderii Colorom Codlea pentru o perioadă de doi ani. Am primit negație și m-am angajat la Combinatul Chimic Fagaraș/Serviciu PDPIR( Personal Dezvoltare Producție Investiții și Resurse).
Mă ocupam de partea de personal/promovare și stimularea financiară a angajaților Combinatului care numara, nu mai puțn de 22 secții și un nnumăr de aproximativ 9.000 de meseriași, ingineri, cercetatori, etc. Șef de Serviciu era un economist Popescu , un băiat de aprox 45 de ani. Nu-mi placea ceea ce faceam. Vroiam sa revin la ICSIT-TCI cât puteam de repede. Intre timp s-a infiintat o Filiala la Deva pe lânga Centrul de Calcul Teritorial Deva. Fără să-i facem concurență,noi aveam alte obiective total diferite, Firmele îsi prevedeau în BVC capitole separate cu fonduri destinate cercetării. Acela era segmentul de adresabilitate. M-am specializat in Kermit, un produs informatic complex prin care reuseam sa interconectez mai multe tipuri de calculatoare în vederea satisfacerii nevoilor întreprinderilor. Interconectam calculatore de tip Independent cu Coral cu Felix...etc Am lucrat ca cercetator stiintific pana-n 1990 cand cercetarea teritoriala a picat. Am povestit mai sus ce a urmat.
II: Au mai urmat și alte locuri de muncă. Să le luăm pe rând și să vedem ce a însemnat acumularea de experiență.
AB: Dupa episodul ICSIT-TCI a urmat din 1990-Banca Nationala a Romaniei Sucursala Deva. Promovările în Instituțiile statului se făceau pe criterii politice. Directorul Maracu Constantin era depașit și retrograd. Directorul adjunct Zaiu Maria o mediocra din toate punctele de vedere. Au urmat ani foarte grei, datorați poziției mele de doctorand. Examenul de intrare/limba straina-eliminatoriu- la doctorat l-am dat la Institutul Politehnic Bucuresti. Profesorul coordonator a fost Eugen Prahoveanu șef Catera de Economie. În schimb examenul de teorie economică l-am sustinut la ASE/Sala Verde în clădirea veche. Au fost 12 profesori în comisie. Norocul meu a fost anii de Cercatator la ICSIT-TCI Lucrările susținute in anii aceeia au fost considerate de Comisie ca și lucrari de cercetare, iar Modelul econometric al lui Keynes prezentat a iritat puțin spiritele. Câțiva profesori, inscrisi în PCR-nu au fost multumiti de răspusul dat de mine la intrebarea: „ Ce se va-ntampla cu forța de muncă din industria afectată de lipsa de desfacere?”. Raspunsul a fost unul sec:” Șomaj” Cum la Economia Politica nu prea se vorbea de șomaj, a ingerat greu răspunsul. Am fost admis cu media 9,75. Am început programul de doctorat in 1992 și l-am finalizat in mai 1997 odată cu vice guvernatorul BNR Cristian Popa, Am fost primul economist simplu din peste 5000 de angajati cu doctoratul. Tema a fost: Creditul in mecanismul economiei de piata. Experienta creditarii in jud Hunedoara, Am sustinut 3 examene:◄ Primul de Teorie economica,◄ al II-lea a fost din finanțe și bănci cu Basno și Dardac iar al III-lea din Cibernetica cu prof Sabău si Tovissi, Toate le-am luat cu note foarte bune (nu vreau sa gresesc).
Eu am cochetat de mult cu doctoratul, numai că la Cibernetica erau multi cu numele de Ceausescu, angajati ai ASE. Atunci colegul si prietenul Dorin Jula- care și el luase Cercetare la Institutul Național de Prognoza/sotia lui lucra ca asistent universitar la IP București-a spus ca sunt două locuri libere la doctorat- Catedra de Economie- Prof univ dr Eugen Prahoveanu din cadrul I P Bucuresti. M-am prezentat la concursul de Limba straina pe care l-am promovat si la ASE la examenul de Teorie economica. In urma celor doua concursuri am fost declarat admis.
II: Experiența este importantă, dar perfecționarea continuă este calea de a merge mai departe.
AB:După susținerea tezei de doctorat și obținerea titlului de doctor în economie, am fost avansat (nu fără lupte cu mediocritățile din Sucursala care-și fixaseră rădăcini adânci la Directia Resurse umane în București) în funcția de director adjunct la Sucursala Deva de unde se pensionase directorul Maracu Constantin, iar dir adj, care mai avea un an pana la pensie, a facut tot ceea ce i-a stat in putință sa fie ea pusă director plin fără concurs. Ofertele pentru a preda în învățământul superior (fiind singurul cu doctoratul în economie din jud) au început să curgă. În județ erau doua Universități: Universitatea din Petroșani cu orientare spre minerit si UP Timisoara Facultatea de Inginerie de la Hunedoara unde toti profesorii aveau doctorate în inginria mineritulului, respectiv siderurgie.
La un moment dat aveam ore la trei Universtăți: cele două la care se adaugă Universitatea Banatul care-și deschisese o secție la Liceul Energetic Deva. Din 1997 până-n anul 2000 am muncit pe 3 fronturi : 1) BNR, 2) Trei Universități și Colegiul National Decebal. La Școala Post-liceeală unde predam Marketing, un semestru. Din anul 2000 m-am transferat, (in urma unui concurs dat la Centrala cu directori din șase Direcții de specialitate sub coordonarea directa a Guvernatorului acad. Mugur Isărescu), in interesul serviciului, la Sucursala Timișoara, unde am fost primit cu ostilitate de directorul Borascu Tiberiu. La fel ca și cei de la Deva făceau parte din garda veche, puși fără examene de către comitetele PCR de dinainte de 1989, dar de o mediocritate, să nu spun alfel, ieștă din comun. Visul meu de mic era să predau la elevi în școli, la studenti, la Universități. Am mers la Universitatea de Vest Timișoara - UVT și mi-am depus dosarul la Școala Academică de Înalte Studii Europene și Comparative, înfințată pe langa UVT de către rectorul de pe atunci Ioan Mihai (Dumnezeu sa-l odihneasca)...și prof. univ. Ioan Silasi-profesor Jean Monne-primea un salariu din partea UE de 5.000 de euro. Am predat disccipline la stud masteranzi legate de „Integrare euro monetara, Uniune monetară, Modele econometrice de integrare, etc”. Am editat cursuri, am scris cărti, articole etc.
Mai întâi m-au încadrat ca lector universitar doctor, ca după un an să fiu încadrat ca prof esror universitar doctor asociat . Am coordonat masteranzi la tezele de disertație. Mulți studenți mergeau cu burse Erasmus în diferite țări ale UEunde UVT încheiase Parteneriate de studii. Între timp am primit oferta de a preda „Finanțe și Instituții Financiare Internaționale„ la USAMV-Banatul/Facultatea de Ingineria și Managementul Internațional al Turismului-IMIT
II: Ce ne spui despre conducătorul tău științific, profesorul Eugen PRAHOVEANU?
AB: Conducatorul meu de doctorat nu l-am cunoscut. Dumnelui venea de la Institutul Politehnic Bucuresti/Catedra de Economie. Toți doctoranzii dumnealui au fost trecuți la ASE cu conducator cu tot. A fost un profesor extrem de exigent. Îmi spunea meru: ” Sandule, dacă teza de doctorat nu are încărcătura științifică și o ținută academică de superclasă eu nu-ți voi da drumul”.
Terminând Facultatea de Cibernetică, lucrând în cercetare la ICSIT-TCI mi-a fost ușor să dau acea notă academică tezei de doctorat. Am rămas prieteni o perioadă de timp. Nu mai știu daca nu a emigrat în SUA dupa unica ffiică, ce lucra în domeniul Cinematografiei.
II: Acum multă lume se întreabă la ce folosește un doctorat? Ție la ce ți-a folosit?
AB: Doctoratul, pentru mine a fost și a rămas o rampă de lansare spre lumea științifică. Fără doctorat eu nu aș fi reușit să fac atâtea-n viață dar, nici nu puteam să ating aceste culmi profesionale. Într-adevăr, acum doctoratul s-a dematerializat datorită nulităților care au reușit să păcălească /să găsească nișe /fisuri în unele Universități. Nu aș dori să descriu acest sindrom de care au suferit unele cadre didactice-coordonatoare, cel al „prostitutiei intelectuale”. Expresia aparține decanului de la IMIT-Vasile Gosa
II: Doctoratul înseamnă muncă de cercetare științifică? Tu cum ai făcut cercetarea științifică?
AB: Doctoratul, pentu mine a fost foarte greu din mai multe motive. Pe primul plan aș trece pe cel
familial. Eram căsătorit, aveam o fetiță de 7 ani, care timp de câțiva ani atat soția cât și fetița au trecut pe locul al II-lea. Locul de muncă era unul care provoca invidie, lucrările erau citite cu atenție de către director, care mereu făcea observație la Procesele Verbale de Constatare încheiate la Instituțiile de Credit verificate în baza unor tematici date de BNR Centrala. Nu în ultimul rând, distanța mare Deva - București, mă făcea să stau de la ora 5.30 când sosea trenul în Gara de Nord ascuns de frig printre coloane la Facultatea de Cibernetică până la or 9.30 cand eram primit cu parti/capitole din Teza, la Catedra domnului profesor coordonator. Pentru examene, veneam cu zi mai devreme (nu-mi dădea delegație de la servici...puteam sa merg la Centrala să duc diferite lucrări sau să ridic materiale și dormem pe holurile hotelurilor deoarece cameră nu gaseai sub nici o formă sau la internat în Politehnică unde găseam un pat liber pentru că plecase cineva acasă). Fraza care o auzeam mereu era de la cei doi directori: „ Doctoratul îl faci pentru tine, nu pentru mine”
II: Ai publicat?
AB În ceeace privește activitatea publicistică, pot spune că anii cei mai prolifici au fost în timpul cât am predat în învățamântul superior, fiind pe undeva obligat să aduc material didactic în fața studenților/masteranzilor, pentru a putea să se pregătească. Dintre cărțile editate amintesc doar cateva pe care le-am considerat ca fiind mai deosebite:
◄ Creditul în mecanismul economiei de piață, editura Sigma, Deva,1998
◄ Piața financiară și operațiuni bursiere, culegere de probleme, editura Infomin,
Deva 1999
◄ Creditarea bancară a investițiilor mici. Riscul și prudența bancară, destinataă
activităților de seminar, editura Mirton, Timișoara, 2001
◄ UE și SUA, o alegere strategică pentru Romania, Lucrarile Simpozionului
International „ ZIUA EUROPEI” 9-10 Mai 2002. Ed Mirton, Timișoara, 2002
◄ Europa între cei 15 și 25, Lucrari știintifice susținute cu ocazia Colocviului
Internațional dedicat Zilei Eiropei”, Timisoara, Editura Universitatea de Vest
◄ Politici de integrare euroregională. Timișoara, editura Mirton, 2004
.................................................................................................................................
◄ Banca Nationala în Ținuturi Bănățene. Monografie. București,editura, Stefan,
2005
O serie de articole și lucrări publicate în ziarele locale sau în Buletinele de Lucrări științifice dedicate cadrelor didactice de la IP Timișoara / Facultatea de Inginerie
Amintesc doar câteva pe scurt:
◄ Informatizarea și modelarea dinamică-pârghii în diminuarea riscului bancar,
◄ Limitele instituționale și functionale ale unui control articulat asupra
intreprinderilor
◄ Diagnoze în stabilizările macroeconomice-Comparații internationale, Universitatea
Banatul-sesiunea -Oct-2001,
.......
◄ Seminarii de cercetare aprofundată organizate împreună cu UVT/FEAA și la USAMV-Banatul Timișoara. Toate intrau ca Obiective în Fișa Postului de la BNR, unde eu trebuia să asigur interfața cu Mediul Academic și Universitar
◄ In calitatea de cercetător asociat am participat la realizarea capitolului ”Atributele necesare și suficiente pentru identificarea politicilor macroeconomice de tip anticriză” în Proiectul de Cercetare ”Evaluarea impactului politicilor macroeconomice de tip anti-crizaă asupra economiei reale” (roiect ce a făcut parte din Programul Fundamental de Cercetare al Academiei Romane: Evaluarea stării economiei naționale 2010-2014), proiect în valoare de 131.493 lei si care a fost finalizat și recepționat de beneficiar în 15 decembrie 2010-coordonator fiind cercetator st gr-II- MIHAI DIMITRIU
II: Ai mers la conferințe științifice?
Am participat și particip și acum, la mai multe Conferințe , Congrese științifice dar și la Seminarii de Cercetare Aprofundată unde sunt Președinte Fondator și-l organizez împreună cu FEAA Timișoara de 9 ani. Conferințe online cu organismede la Bruxelles cu ocazia Zilei Europei unde ne vorbea Josse Emanuel Barosso. Totdeauna rugăm conducerea BRD Timișoara de a ne pune la dispozitie logistica sau S C Alcatel Lucent al carui director I Bedros, Hotel Ambasador să sprijine acest eveniment științific. Au susținut Lucrări științifice personalitati din întreaga lume, de la Academia Română, Centrul de Cercetări Monetare Victor Slavescu, BNR, Facultăți din Timișoara și multe altele. De trei ani particip la Congresul de Neuroștiinte Moderne care se ține la Iași în perioadaa 9-12 aprilie cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului de Parkinson, in calitate de Lector/spyker. Anul aceste voi prezenta o lucrare cu titlul: ” Demersuri epistemologice în sistemul medical decizional. Neurogeneza și RNA. Terapii asistate”.
II: Care este relația ta cu mediul academic?
AB: Am un colectiv foarte bine sudat la UVT/FEAA unde împreună cu Clubul de Finanțe organizăm anual Colocvii și Seminarul de cercetare aprofindată ajuns anul acesta la a X-a ediție, unde se participă pe trei paliere: ◄studenti an doi si trei,◄masteranzi și de la ◄Scoala doctorala. Premiile sunt în cărți și monede numismatice achizitionate de către mine din pensia mea.
În calitatea mea de tânăr angajat la SC Abstract Connection, dirrector Cercetare Dezvoltare am demarat 3 - 4 Proiecte de cecetare aplicată la Spitalul Județean Timișoara. Pandemia și lipsa de strategii în acest domeniu ne-a determinat să stagnăm. Proiectele vizau folosirea inteligenței artificiale în diminuarea mortalității pe pat asistat, la Secțiile de ATI.
II: Este cercetarea științifică motorul economiei?
AB: Cecetarea științifică ar fi considerată motor al economie numai dacă ar fi una direct aplicată-vezi spitalul județean.
Din păcate toți se feresc de cecetarea aplicată, dar aplica fonduri pe cercetarea fundamentală, care nu prea ajută economia în mod direct… ajută cunoașterea în ansamblul ei.
II: În zilele Revoluției, pe străzile din București se scanda lozinca: moarte intelectualilor! Tu ce părere ai?
AB: Ne uităm la cei care strigau: „Moarte intelectualilor”. Toti erau frustrati de regimul dictatorial. Nici în zilele de acum nu sunt văzuti cu ochi mai buni intelectualii. De ce? R: Unii intelectuali au dat mâna cu mediocrii, au scris lucrări pușcăriașilor pentru ai-i scăpa de detenție, au dat doctorate și facultăți absolvite tuturor neaveniților, creându-le cale liberă spre Parlament/funcții politice importante.
Asadar intellectulul s-a compromis/a compromis breasla intelectualilor cinstiți
II: Timișoara este un centru universitar deosebit de puternic. Pentru economiști Universitatea de Vest are rezonanțe speciale. Care este relația ta cu această universitate?
AB: Și acum, la varsta aceasta, eu am o relație ff bună cu FEAA, fac seminarii cu ei, workshop-uri, particip activ ,cât pot și-mi permite timpul. Cei mai buni prieteni ai mei de la UVT: rectorul Marilen Pirtea, prorectorul Madalin Bunoiu, presedinte senatului Alex Buglea, decanul FEAA Stefea Petrica, prodecanul Nicoleta Sarghi..
II: Tu ai avut un motto de viață, care te-a călăuzit mereu?
AB: Motoul meu în viață a fost acela: Învata; să fi cinstit și corect cu toată lumea și să practici un „dialog compasional” în relațiile directe. (Norman Doidge)
II: Dacă ar fi să dai un sfat tinerilor absolvenți de liceu, care ar fi acest sfat?
AB: Participam anual la așa-zisele Cursuri de adio ale studenților/elevilor din anii terminali. Mereu mi s-a pus aceasta întrebare Eu consider că tu, ca elev trebuie să-ți dorești să faci ceva în viață ta. Dacă-ți dorești,sigur vei reuși, dacă nu ai nimic de spus vis-a-vis de drumul tău/de viitorul tău, atunci sfaturile pe care eu le-aș da elevilor/studenților ar fi de prisos. Eu așa am făcut.
Pentru studenți, eu le spuneam încă din anii de început,: să invațați să fiți performanți,să faceți mult mai mult decât vă cer profesorii în Facultate, doarece drumul care vă așteaptă după cei 3 ani de studiu (eu am facut 3 ani de Școala Profesională) va fi unul anevoios, unde Piața forței de muncă nu vă poate absorbi pe toți conform pregătirii voastre.
Dacă ar fi după mine, eu aș schimba actualul sistem universitar, după modelul Facultatii de matematică și informatică-UVT sau Facultății de calculatoare din cadrul UPT. După anul întâi toti studentii sunt angajati part-time de o serie de firme care urmăresc să-i formeze încă de pe băncile facultăților. Sunt încheiate parteneriate inter-facultăți-inter-instituții, etc La studenți li se predau medii de programare de către ingineri din firmele angajatoare, nefiind necesare traning-uri de formare profesională a angajaților, economisind bani și timp.
II: Sfătuiești pe tineri să facă un doctorat? Argumentează te rog.
AB: Cei care au chemare spre cercetare să facă doctorate. În ziua de astăzi îți este rușine să spui că ai doctoratul deoarece acest nivel de perfecționare a fost compromis de unii colegi din universități.
II: Ce calități trebuie să aibă un tânăr ca să înceapă un stagiu doctoral de succes, adică să-l finalizeze cu susținerea tezei de doctorat?
AB: Să-i placă cercetarea aplicată. Eu am mers în Instituțiile de Credit din județul Hunedoara de mii de ori, ce-i drept eram și-n profil, plus că astăzi, dacă nu ai cunoștințe de Modelare, de Cibernetica, de Retele Neuronale prin care să dovedești utilitatea cercetării nu poți finaliza o teză de doctorat. După mine eu aș da teme de doctorat numai cu caracter aplicativ, la firme cu probleme sau la cele care necesită creșterea performanțelor economice și financiare. Atunci și numai atunci, cercetarea doctorală și-ar atinge scopul, iar mediocritățile nu ar mai avea acces la acest titlu științific, iar unele universtati și profesori, nu s-ar mai compromite.
II: A venit pandemia. Ce a însemnat pentru tine acești doi ani și mă refer la anii 2020 și 2021?
AB: În toată această perioadă am interactionat online cu mediul universitar prin organizări și participări la diferite workshop-uri sau la conferinte și congrese de neurostiinte precum:
Workshop-uri: 2021; ◄ „ Semnificații legislative în sistemul bancar și educational, dec-2021 FEAA/Club Finanțe și subsemnatul
◄ Congresul de Neurostiinte moderne. Iași, 11-12 aprilie 2022
II: Ce planuri are Alexandru BURTEA pentru 2022?
AB: În perioada următoare doresc foarte mult să determin conducerea FEAA să admită ca si curs optional (in prima faza) un curs de Initiere in Retele Neuronale Artificiale și să continui pe aceasta linie cu Clubul de Finanțe și conf. univ. dr Bogdan Boldea și multe altele pe care bunul Dumnezeu mi le va scoate-n cale
II: Dar pentru următorii 5 ani?
AB: Aceeași linie a colaborării cu FEAA, workshop-uri organizate cu Clubul de Finanțe, Seminarul de Cercetare Aprofundată și Conferința de Neuroștiinte moderne
II: Cum îl vezi pe Alexandru BURTEA peste 10 ani?
AB: Alexandru Burtea peste 10 ani..la 78 de ani îl văd tot așa de prietenos cu cartea, cu relațiile interuniversitare, să aduc și eu un plus de cunoaștere pentru tânara generație, să organizez a nouasprezecea ediție a Seminarului de Cercetare Aprofundată alaturi de Conducerea FEAA si prof. univ. Bogdan Boldea și Clubul de Finante, etc-dacă voi avea sanatate.
Îi mulțumesc lui Alexandru BURTEA pentru că a răspuns la întrebările pe care i le-am pus. Răspunsurile sale arată că numai printr-o muncă susținută se construiește o carieră solidă și se înregistrează o evoluție profesională remarcabilă.
(03 martie 2022)
No comments:
Post a Comment