Pro-rușii, bată-i norocul!

Dacă am fi o societate așezată, cu oameni cu creierul la ei, am fi dovedit că suntem în stare să abordăm probleme complexe cu calm, inteligență și să ne poziționăm corect pentru a avea cele mai bune soluții, desigur. Cum lucrurile nu stau deloc așa, ne aflăm la coada Europei în toate problemele, căci 40% procentul celor vaccinați arată că s-a înțeles foarte puțin din chestiune.
Acum, a mai venit și problema războiului ruso-ucrainean peste noi. Televiziunile prezintă, așa cum era și firesc să se întâmple, un ZELINSKII erou și un PUTIN monstru, poporul ucrainean victimă și rușii pe poziție de invadatori. PUTIN vorbește de denazificare. ZELENSKII vorbește despre apărarea democrației și de sâmburele celui de al III-lea război mondial. 
Mergând cu mașina 133 la câteva zile după invazia rusă din Ucraina, l-am auzit pe un tip zicând altuia: pro-rușii, bată-i norocul! Am prins din zbor zicerea și am căutat să-i găsesc înțelesul. Mi-am adus aminte de o altă zicere a unui manelist: te iubesc, dar nu pe tine. Și aici și acolo, am senzația că este vorba de o fractură de logică. Am căutat să văd cine sunt pro-rușii din spațiul nostru mioritic și nu m-am lămurit deloc, pentru că dacă în chestiunea cu anti-vacciniștii lucrurile erau clare, aici ceva-ceva e  tare alunecos. Am sesizat că unii vorbesc de românii din Ucraina care nu au școli în limba maternă, dar am cunoscuți de pe lângă graniță, care își făceau plinul la mașină și piața din Ucraina.
Eu știu că popoarele n-au fost niciodată învinse. Au stat sub cotropitori ani în șir, dar la un moment dat și-au recăpătat libertatea. Niciun imperiu nu este veșnic.
Știm că poporul vietnamez a învins.
Știm că poporul afgan a învins.
Știm că poporul algerian a învins.
Știm că poporul sârb a învins.
Știm că poporul grec a învins.
Este război în Ucraina. Aceasta este realitatea. Armata unui popor de 41.167.336 locuitori trebuie să facă față armatei unui popor de 145.478.097 locuitori. Ceea ce se credea a fi un război fulger, se dovedește a fi un război de uzură, cu un final imprevizibil, dar cu efecte devastatoare pentru ambele părți.

Țările lumii sunt divizate. Sunt țări, așa cum sunt personalități care sunt de partea Ucrainei, dar sunt țări și personalități care sunt de partea Rusiei. Fiecare are argumentele sale. Unii vorbesc despre un joc de cărți, cum că ZELENSKII mizează pe cartea Occidentului și a democrației, iar PUTIN joacă pe cartea denazificării și a neutralității Ucrainei. Acum este un dialog al surzilor. Într-un război nu există doi învingători. Doar unul este învingător și celălalt, învinsul, capitulează. Așa s-a întâmplat pe 9 mai 1945 când s-a consfințit ziua victoriei împotriva fascismului.

Ceea ce este trist la ora actuală se leagă de faptul că televiziunile care au tratat pandemia comercial pentru a avea rating fundamentat pe frigă, nu au găsit acum instrumente adecvate de a prezenta războiul ruso-ucrainean folosind tehnici și metode adecvate. Ele merg ca muștele fără cap și preiau fără filtre adecvate tot felul de informații, dovedindu-și lipsa de profesionalism cu vârf și îndesat.

Acum se vede cât de bine ne-ar fi prins dacă oamenii ar mai fi avut un pic de patriotism în ei. Procentul de 26% dintre cei care ar lua o armă în mână să apere glia străbună, arată o realitate dezolantă a spațiului nostru mioritic.

(27 martie 2022)