Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, prescurtat SIIJ, dupa cum a fost zamislita a rezultat ca este exact acel copil nedorit, pentru care purtatorul face tot ce-i sta in puteri pentru a nu-l naste. Si chiar asa s-a si intamplat.
A avea o astfel de sectie echivaleaza ca justitia nu este un sistem perfect, ci ca justitia este si ea acel domeniu care trebuie pus sub lupa si mai mult, este pus sub semnul intrebarii, ceea ce nu este bine deloc pentru cei care sunt judecati. Intotdeauna in procesul de evaluare trebuie sa existe un punct terminus, unde nu mai se fac evaluari la evaluatori, iar SIIJ tocmai asta face, evalueaza evaluatorii care dau sentintele definitive, facand sistemul nu vulnerabil, ci extrem de vulnerabil.
Ceea ce trebuie facut in acel sistem este autoreglarea, nu printr-un organism cum s-ar dori SIIJ, ci prin anticorpii proprii, care incep prin selectia celor ce intra in sistem, mediocrii neavand nicio sansa sau n-ar trebui sa aiba vreo sansa de a penetra acolo.
Definirea unui sistem de reguli proprii si a sistemelor de evaluare profesionala periodica, cu conditii clare de ierarhizare, va juca un rol cu mult mai activ decat orice sectie de orice fel, caci a accepta ca exista infractiuni in justitie, este echivalentul cu a pune lupul paznic la oi, ceea ce este inacceptabil intr-un stat de drept cu se pretinde a fi statul nostru, desi fostul prezident a zis ca este stat mafiot.
Cum se lucreaza cu jumatati de masura sau cu un pas inainte si doi inapoi, copilul numit SIIJ s-a nascut cu cordonul ombilicat infasurat in jurul gatului, vanat, fara suflare si au incercat din rasputeri unii sa-l resusciteze, iar altii in CSM i-au strans si mai tare cordonul in mod repetat, incat saracutul prunc, iata-l acum inert, gata sa-;i dea obstescul sfarsit.
(02 decembrie 2019)
No comments:
Post a Comment