Am fost contemporan cu Tudor ARGHEZI

Multi ani la rand regimul comunist s-a strofocat sa-l impuna pe Tudor ARGHEZI a poet demn de premiul NOBEL, fara sa reuseasca, mai abitir de cum o face acum CARTARASCU.
Am invata in scoala despre Tudor ARGHEZI, dar numai poezii cu adevarat nereprezentative pentru ceea ce de fapt el a scris. Era vorba de Baronul si era vroba de ceva din volumul Cantare omului. In gluma eu ziceam in loc de cantare, balanta. `Cjar am scris si recitat in catedra, o mica parodie pe tema unui poem din cantare omului. Chiar ma miram ca nu mi s-a intamplat nimic.
Cel ce gandeste singur, afla azi cu manie,
Ca pentru a se sterge, nu va gasi hartie,
Fiinta zamislita ce-a traversat oceanul,
Acinspe ani lumina, va folosi coveanul.
Sa facem numai un calcul ca epoca lui Nicolae CEAUSESCU inaugurata in 1965 se numea epoca lumina. Deci 15+1965=1980, deci parodia mea a fost recitata in 1980. In niciun  caz nu reved=ndic postura de disident, ca am trait bine in comunsimul lui CEAUSESCU pentru ca eu cu un ARO 244D dezvoltasem relatii de productie dip capitalist, care functionau excelent.
Dar sa revin la Tudor ARGHEZI. Se zice ca Zaharia STANCU perora oarece chestii despre necesitate a de a se scrie literatura angajanta, gen Descult. Cand vorbea fuma tacticos tigari KENT de provenienta capitalista. Atunci, Tudor ARGHEZI a zis:
- E bine cand una vorbim si alta fumam.
M-a impresionat ca marele Tudor ARGHEZI cand a fost scos brutal din literatura traia din vanzarea de cirese in fata portii de la Martisor, din sectorul 4 al Bucurestiului.
Imi da un sentiment de mandrie ca am fost contemporan cu un poet si pamfletar de talia lui Tudor ARGHEZI, caci am amri indoieli ca in ziua de azi cineva are condei sa scrie lucrurile cu aciditatea si cu verva condeiului sau intr-o gazeta precum Bilete de papagal. Lingaii de azi stau pitulati in adaposturi si doar asteapta sa se planga ca babele ca nu au conditii pentru a scrie opere valoroase, ca economia de piata le-a distrus elanul si pofta de munca USR - nu partidul cu acelasi nume, ci uniunea scriitorilor din Romania candva foarte generoasa,  nu le mai sponsorizeaza nici lenea si nici lipsa de talent nici ca bani si nici ca locuri de odihna.

(01 ianuarie 2020)