Azi se implinesc 30 de ani de la Revolutia din Decembrie. Este un prilej de a-mi aduce aminte de oamenii care s-au jertfit pentru un ideal maret, acela de a scapa de comunism.
Acum se vantura-n targ tot felul de bazaconii despre 22 Decembrie 2019. Eu nu sunt de acord cu Ion ILIESCU, tot asa cum nu sunt de acord cu cei care vorbesc de o lovitura de stat, de victoria serviciilor secrete, caci ei viseaza noaptea oarece chestii, se trezesc speriati si dupa aceea scriu sau trancanesc diverse.
In 22 Decembrie 1989 a avut loc o revolutie, nu o revolta, nu o lovitura de stat, nu un puci, nu o schimbare de garda, nu, o revolutie, sa intre la cap tuturor zurbagiilor oriunde s-ar gasi ei. Sa ai in strada cel putin 4 milioane de cetateni nici ILIESCU, nici KGB-ul, nici CIA-ul si nicio alta forta nu are cum sa faca asa ceva. Numai un popor revolutionar a fost in stare sa faca acest lucru, caci numai un popor satul; de un regim, se ridica impotriva lui si-l da jos. Crede cineva ca imblanzirea securistilor, a politistilor, a propagandistilor, a agentilor de influenta s-a produs asa, ca le-a venit lor in scafarlii? Frica de furia maselor constiente de rolul lor coplesitor din acele zile i-a facut pe toti sustinatorii comunismului sa sa nu opuna rezistenta. Nimeni nu mai avea curajul sa apere comunismul cand poporul se deslantuise, caci comunismul era atat de ingrozitor incat nu mai avea nicio sansa de supravietuire. Frig, foamete, saracie, insemna comunism.
Acum viata ne arata ca drumul de la comunism la democratie e anevoios si lung, nu de 20 de ani, ci de 200 de ani si chiar si atunci inca b=va mai fi mult de mers.
(22 decembrie 2019)
No comments:
Post a Comment