Am fost contemporan cu Nicolae LABIS

De poetul Nicolae LABIS am aflat cand eram elev de liceu. La noi romanii, omul este3 mai bun dupa ce moare decat cand traieste. Nicolae LABIS a murit de tanar intr-un accident de tramvai. El a scris foarte multe poezii cu har, care desi erau scrise in perioada celui mai crancen proletcultism, aveau un ceva al lor care le-a facut sa treaca peste timp si sa fie recitate fara nicio problema chiar acum in demcratia de cumetrie, cum zicea bine de tot Ion ILIESCU, caci fiecare regim care a venit dupa 1989 a adus sirul de pomanagii proprii, instaland adevarate clanuri mai mult sau mai putin mafiote, cum bine zicea Traian BASESCU atunci cand vorbea ca Ro este un stat mafiot.

Imi aduc aminte de Leopoldina BALANUTA care a recitat poezia Moartea caprioarei, taman cand era penurie de carne pe piata si versul acela de admiratie a faptului ca este adusa acasa carne, s-a transformat in strigatul acelea al disperarii celui care se gaseste in situatia de a scapa de greutati, macar pentru acteva zile.

Acum Nicolae LABIS are si poeme care nu se recita, pentru ca erau mult prea angajante, dar cine nu stie ca ele au fost scrise pentru construirea comunismului, va gasi nimerit sa spuna ca poetul Nicolae LABIS a scris acele poeme pentru regimul PSD-ist pe vremea cand PSD era la butoane, iar acum pentru regimul liberal, caci mesajul se potriveste la oricare dintre regimuri. O exemplificare este: 

Suntem in mijlocul unui ev aprins

Si-i dam a-nsufletirii noastre vama.
Cei ce nu ard dezlantuiti ca noi
In flacarile noastre se destrama.

Sa decodam mesajele evnite dinspre regimul PSD-ist si vedem ca ceea ce faceau ei era exact ce zicea poetul, iar ce cereau ei de la popor era exact  legat cerinta de a arde alaturi de psd-isti.  Chestia cu flacarile nu spune prea multe daca privim pe de laturi despre ceea ce se intampla acum, dar daca suntem ceva mai atenti, vedem cum rand pe rand liderii celor ce au pierdut puterea se perinda prin tribunale si ajung la parnaie, caci destramarea ceruta in campania electorala din 2019 are forme concrete, flaqcarile nefiind rufuri in piete ca in Evul Mediu, desi prostimea se bucura si doar privind catuse la televizor, care tot un fel de piata publica este, dar piata mutata in casa fiecaruia, iar spectacolul se vede si in papuci si pijama, bucuria insa  nemaifiind colectiva.

Voi face aici o marturisire: mi-au placut poemele lui  Nicolae LABIS si am invatat pe dinafara unele dintre el, dar nerecitandu-le, aqm uitat multe dintre versuri. Oricum, nu m-as apuca sa memorez poemele lui CARTARASCU.

(01 ianuarie 2020)