Ratangiul

La fotbal am auzit prima dată acest termen. Jucătorii care ratau fie de la 11 metri sau ratau de la o pasă clară de gol au fost numiți generic ratangii.
În politică am văzut nenumărați ratangii, dar moțul a fost pus de un ratangiu celebru cu un prilej absolut istoric.
În ziua de 25 octombrie 2011 Majestatea Sa regele Mihaiu Întâiul a împlinit vârsta de 90 de ani și cu acel prilej a rostit în fața Parlamentului României un discurs memorabil. Trebuia ca în primul rând de fotolii din Marea Sală a Unirii să ia loc foștii președinți ai țării Ion Iliesci, Emil Constantinescu, dar și președintele în funcție Traian Băsescu. Istoria zice că dacă era în sală Valentin Ceaușescu istoria neamului era lipsită de sincope.
N-a fost să fie.
Cineva a ratat acest moment unic. Nici America oricât de democrată este ea  nu ar fi avut această șansă de a arăta lumii întregi o felie vie de istorie de peste optzeci și patru de ani. Numărătoarea am început-o cu 20 iulie 1927.  De foarte multe ori am văzut alături foști președinți ai Statelor Unite reuniți sub o aceeași cupolă la evenimente de excepție pentru istoria acestei mărețe națiuni, arc peste timp care însă niciodată nu a depășit cincizeci de ani.
Când îmi aduc aminte de seara groaznica de 22 iunie 2011 și de zicerile de la B1tv deja dacă pe aici va loua, picăturile vor urca de jos în sus, căci și istoria se rescrie aleatoriu.
Oricum, momentul cel mare a fost ratat. Ratangiul se plimbă pe la televiziuni obscure și-s=și poartă răutățile în desaga pe care o mai varsă din când în când. Următorul moment nu va mai exista, căci Ordinul Victoria cu diamante o singură persoană avea posibilitatea să-l arate lumii.

(5 martie 2016)