Cum se manifestă nesimțirea noastră?

Există nenumărate forme de manifestare a nesimțirii noastre, căci dacă suntem undeva la coada cozilor, explicația se găsește și în acest fel de a arăta că:
- nu ne pasă de ceea ce facem,
- suntem plini de suficiență,
- tot timpul credem că suntem cei mai cei, deși nu definim niciun criteriu,
- eul fiecăruia dintre noi este centrul universului,
- în afară de părerea noastră nu contează nimic.

Numai așa se explică dorința de a accede la resurse cu eforturi cât mai reduse, stabilirea de criterii pe care le îndeplinesc mai toți, deși performanța înseamnă altceva, iar conceptul legat de definirea celui mai bun este atât de relaxat, încât în orice colectivitate, toți sunt cei mai buni, căci egalitarismul este dus la extrem. 

Îmi amintesc de apariția cărții lui radu PARASCHIVESCU intitulată Ghidul nesimțitului, carte pe care eu o consider o capodoperă.

Cartea este referită prin:

Radu PARASCHIVESCU - Ghidul nesimțitului, Editura Humanitas, București, 2006, ISBN: 973-50-1340-1, ISBN-10: 973-50-1340-1, 190 pg.

Nu aș fi scris acest articol dacă azi, 27 mai 2024, nu aș fi văzut în parcarea de la nivelul -2 de la complexul ParkLake un cărucior de la CARREFOUR abandonat de un nesimțit sau de o nesimțită, pe locurile de parcare, deși până la locul unde se depozitează aceste cărucioare sunt mai puțin de 10 metri.

Se impune ca într-un timp cât mai scurt să eliminăm din vorbirea noastr sintagma merge și așa, căci se dovedește a fi păguboasă această abordare, nu numai pentru alții, ci și pentru cei care o gândesc și o implementează, căci ea se întoarce asemeni loviturii de bumerang, împotriva lor.



(27 mai 2024)