Pe Eugen CRISTESCU îl consider omul potrivit în locul potrivit la momentul nepotrivit, căci a fost șef al unui serviciu secret românesc în intervalul 12 noiembrie 1940 - 1 martie 1945, interval care s-a suprapus cu perioada în care mareșalul Ion ANTONESCU a îndeplinit funcția de șef al statului. Npuă ne place foarte mult să vorbim despre profesioniști. Eugen CRISTESCU a fost un veritabil profesionist. De regulă, se observă în sistemele politice o oarecare inerție, adică se schimbă puterea și ceva mai târziu se schimbă și șeful serviciului secret. Așa s-a întâmplat și cu Eugen CRISTESCU. Ceea ce se întâmplă în general cu toți șefii de servicii secrete, aceștia urmează traiectoria celor în slujba cărora s-au aflat, adică fie se prăbușesc, fie se mențin în anonimat, fie sunt trecuți pe linie moartă, ocupând funcții obscure, dacă chiar insistă să rămână activi. Eugen CRISTESCU a urmat traiectoria mareșalului, sfârșind la închisoarea Văcărești.
L-am trecut aici pe Eugen CRISTESCU pentru simplul motiv că având acea funcție extrem de importantă în stat, căci a fi șeful serviciului special de informații, în directă legătură cu șeful statului, el trebuia să aibă o influență colosală asupra mareșalului, ceea ce n u s-a întâmplat. Cine citește despre Eugen CRISTESCU va vedea că dispunea de multe informații, unele extrem de sensibile, dar nu era omul cu greutatea maximă în ochii mareșalului, căci cred că lui Eugen CRISTESCU îi plăcea puterea ca atare și nu capacitatea de a influența decizii politice. El a fost unul dintre cei care l-au lăsat pe mareșal, dar și pe șefii partidelor să fie fiecare cu aia lui și nu a reușit, deși avea tot ce trebuie, să-i direcționeze spre un deznodământ cu mult mai favorabil. Dacă Eugen CRISTESCU ar fi fost un mediocru, așa cum erau mulți dintre politicienii vremii, nu i-aș fi cerut mai mult, dar el era o capacitate, un veritabil profesionist dominator și pretențiile sunt mult mai mari de la el.
(12 septembrie 2018)
No comments:
Post a Comment