De multe ori am văzut femei îmbrăcate cu haine foarte scumpe, dar care cădeau pe ele oribil și le făceau șleapete, chiar neglijente. Și în politică apar din când în când tipi tineri sau mai copți care prestează atât de nepotrivit încât apare întrebarea firească legată de faptul că sărăcuții au greșit direcția sau ușa pe care au intrat. Așa se întâmplă cu clujanul Adrian PAPAHAGI, care se vrea intelectual fin, rasat și priofund, dar care atunci când scoate ceva pe cavitatea bucală, îți vine s-o iei la fugă pentru că are comportament:
- simplist,
- primitiv,
- dogmatic,
- limitat,
- chitit.
Pentru un bărbat de 42 de ani, născut în zodia peștilor, ar trebui să fie un tip aplecat spre studiu, fără abordări publice nasoale, gata să scrie în orice moment o lucrare de sinteză, care să înglobeze lecturile sale elevate și să exprime și puncte de vedere origonale. În cazul lui Adrian PAPAHAGI, căci zicerile sale ușor rasiste îl plasează dincolo de modernismul generației căreia îi aparține.
Sunt indivizi ale căror fețe exprimă de departe unele lucruri și-mi amintesc de un cetățean din studenția mea care ori de câte ori mergeam pe stradă spre ASE, îmi zicea invariabil că fața unui X sau a unui Y cu care ne intersectam absolut întâmplător, cere pumni. El și argumenta. De multe ori i-am dat dreptate, căci sunt indivizi care exprimă de la prima vedere aroganță, răutate și violență, încât necesitatea de apărare presupune în primul rând inițiativa de atac. Pornind de la aceste considerente, Adrian PAPAHAGI am constatat că este blajin, calculat, deci este exclus ca fața lui să ceară să fie sacul de antrenamente al unor pugiliști. Și totuși, Adrian PAPAHAGI este sac de box pentru cei care știu să-l joace pe degete, folosindu-se de aura sa de universitar imaculat, căci notorietatea, de orice tip ar fi ea, se transferă mai ceva decât pe principiul vaselor comunicante, căci în politică vasele capilare au acțiuni extrem de spectaculoase prin transferuri inegale, rapide și toride. Am regretat că Adrian PAPAHAGI nu are un management bun sau nu este bine ghidonat și-și risipește resursele fără rost ieșind din când în când cu ziceri care nu-i dau spor de valoare, mai ales că intervențiile lui sunt extrem de scurte și nici nu-i apare numele pe generice să știe poporul că zicerea este fix a lui Adrian PAPAHAGI. Mai are de lucrat, dar dacă lucrează tot așa, să zicem haotic, cu siguranță, nu va ajunge niciunde, deși el în sinea lui are gânduri solide de mărire și de putere, gânduri neexprimate încă fie din pudoare, fie dintr-o reținere a cărei sorginte îmi este necunoscută.
(17 septembrie 2018)
No comments:
Post a Comment