În 1990, Theodor STOLOJAN era un bărbat de 47 de ani, în puterea cuvântului, cum se zice. El era cunoscut ca un finanțist redutabil, pe care politicienii superficiali nu-l agreau pentru rigoarea sa în a lucra cu cifre, lucru care nu a plăcut mincinoșilor și lăudăroșilor.
Linia sa politică nu a fost clară, oscilând, dar ducându-se spre o dreaptă românească, originală și nedefinită. Oricum, el a fost premier și aici nu vreau să reamintesc despre confiscarea valutei de la populație, care orice s-ar zice, numai măsură liberală nu este. Nici despre episodul cu dragă STOLO nu vreau să scriu prea multe. Despre faptul că a promis că va fi premier cadă PDL va ieși victorios și după aceea a dispărut, lăsându-i pârtie deschisă lui Emil BOC, nu vreau să spun mai nimic. Nici despre cum ținea microfonul pe o scenă într-o campanie electorală și făcea promisiuni deșănțate românilor că va curge lapte și miere, dacă...
Theodor STOLOJAN în mintea mea este un om capabil, dar trăiește niște spaime inexplicabile, care-l fac să joace exact cum i se cântă. CVT zicea ceva de un dosar compromițător, dar acela fabula. Este o chestie de temperament și de implicare. Acum Theodor STOLOJAN este europarlamentar pe bani buni și un om la 75 de ani nici nu trebuie să-și dorească mai mult, mai ales că nimic din ceeaq ce a făcut nu i-a știrbit din aura de om cu picioarele pe pământ, realist și cu vorbă bolovănoasă.
(12 septembrie 2018)
No comments:
Post a Comment