Acest Basarab cel BĂTRÂN LAIOTĂ n-ar merita niciun rând în galeria celor 365 împotriva României dacă ceea ce a făcut el n-ar fi schimbat în rău soarta țării. Istoria noastră, caracterizată prin idilism nejustificat nu tratează lucrurile exact așa cum ar trebui să le trateze. Pe domnitorii ei îi idilizează și-i cosmetizează, iar în zona boierimii doar zice prin clișee impardonabile fie că era iubitoare de țară, fie că era formată din trădători, fără a spune un cuvânt despre X, Y sau Z, boierii care au făcut rău și mai ales cum au făcut acest lucru și mai ales, de ce au făcut nenumăratele trădări la Înalta Poartă, nu că acum s-ar produce lucrurile altfel, dar înalta poartă s-a mutat de la Stambul ceva mai spre apus unde se ajunge cu avionul în două ore și un pic sau în șapte ore dacă Poarta este și mai Înaltă.
Portretul lui Basarab cel BĂTRÂN LAIOTĂ așa cum este zugrăvit el la mănăstirea Hurezi nu arată o figură luminoasă, nu arată o figură hotărâtă, nu arată nici o frunte înaltă care să contureze o inteligență sclipitoare. Arată un bărbat dominat de frământări lăuntrice personale și gesturile mâinilor evidențiază indisponibilitatea sa spre fapte mărețe, ca și cum ar lăsa de la el nenumărate avantaje celorlalți. A avut vreo patru domnii scurte, ceea ce arată că nu avea un management bun al raporturilor de forță din țară și nici nu avea o echipă cu care să construiască o armată puternică și temută. Dar nu asta este cel mai important în viața lui Basarab cel BĂTRÂN LAIOTĂ, ci faptul că la sfârșitul lui decembrie 1476 l-a asasinat pe Vlad ȚEPEȘ, reîntorcându-se pe tronul Țării Românești în ultima sa domnie, iar un an mai târziu și el a avut aceeași soartă.
Cine are un pic de răbdare și aplecare, va vedea că acel spirit al luptelor mici și fără rost, adică fără o finalitate în dezvoltare și progres, se produc la noi și azi, doar instrumentele sunt altele.
(16 septembrie 2018)
No comments:
Post a Comment