Despre Sorin BLEJNAR au scris mulți, unii de bine, alții de rău. Nu vreau să scriu aici nici de bine și nici de rău, căci Sorin BLEJNAR nu merită nici una și nici alta, dintr-o mie demotive. Știu că acest Sorin BLEJNAR prin tot ce a spus m-a crezut prostul lui. De aceea nici nu scriu ceva special, căci acest individ nu merită nimic.
El a părut puritatea întruchipată.
El a părut întruchiparea inteligenței.
El a părut că are o logică nefracturată.
El a părut că spune adevărul necondiționat.
El a părut că stă de vorbă numai cu tembeli.
El a părut că este expresia superiorității.
El a părut că este legea în persoană.
În realitate, Sorin BLEJNAR a afătat ceea ce este, adică un om care a țesut tot feluri de ițe și s-a încurcat în ele, ca un copil, căci niciodată o mulțime de minciuni spuse unei mulțimi de inși produc cele mai teribile încurcături, mai ales dacă omul este slab și se crede sigur pe sine.
Se zice că atunci când te iei după muște, ajungi cu siguranță la hazna și cazi în ea de te umpli din cap până-n picioare și nicio tonă de apă de colonie nu scoate împuțiciunea din piele. Sorin BLEJNAR avea o gușuliță adecvată, o burtică corespunzătoare și o aroganță pe măsură, când începea să discute. Niciodată Sorin BLEJNAR nu răspundea la întrebări și niciodată acest Sorin BLEJNAR nu privea interlocutorii în ochi, fie că erau bărbați, fie că erau fete reporterițe pline de sexapeall.
L-am văzut pe când bătătorea drumul spre DNA, căci Sorin BLEJNAR nu mai avea nici gușuliți, nici burticică și parcă aroganța se mai tocise, dar de privit tot niu privea pe nimeni în ochi. Știe el ce știe, dar are mult prea multe secrete pe care le ține sub obroc și sunt sigur că niciodată nu le va spune, căci viața lui depinde de tăcerea lui.
(01 septembrie 2018)
No comments:
Post a Comment