Pe când eram elev de liceu am avut ocazia să citesc multe dintre scrierile semnate de Petru COMARNESCU și chiar să apreciez ceea ce el scria, căci era ceva mai deosebit decât aflam eu din manualele de la școală. Cu timpul, am sesizat că Petru COMARNESCU se orientează sprea a face analize și a prezenta opera unor mari pictori sau sculptori români, lucru care îmi convenea de minune, căci mă pasiona să știu cât mai multe despre Ștefan LUCHIAN, Ion ȚUCULESCU, Nicolae GRIGORESCU, Francisc ȘIRATO, Ion JALEA, Nicolae TONITZA, căci Petru COMARNESCU avea darul de a fi foarte sugestiv, de a prezenta lucrurile fără ariditatea celui ce se crede deasupra celorlalți.
Nu știu cum se face, căci noi românii avem un talent nenorocit de a ne demola tot ceea ce este în jurul nostru, iar după ce totul este pârjolit, ne luăm cu mâinile de păr și ni-l smulgem de o durere falsă a celui care așteaptă mintea cea de pe urmă.
Numai așa se explică selectivitatea cu care sunt făcute publice numele colaboratorilor cu securitatea din rândurile intelectualilor sau din rândurile oamenilor politici, mai ales atunci când se dorește eliminarea lor din anumite ierarhii. Așa s-a întâmplat și cu Petru COMARNESCU căruia i s-a făcut publică apartenența sa la lista colaboratorilor fideli ai securității, chiar găsindu-se motivări ale productivității sale în a se deslănțui cu înșirarea de rapoarte, cred eu și datorită talentului său și mai ales camacității sale de a sintetiza lucruri simple, de la prima vedere.
Dacă mi-a fost mie scârbă de ceva, a fost faptul că nu s-a dat publicității lista cu toți colaboratorii securității comuniste, dar și faptul că societatea nu a avut nicio reacție atunci când nonvalorile au ieșit la lumină infestând societatea cu aparițiile lor dezastruoase, inoportune și contraproductive. Abordarea trunchiată, asemeni cazului Petru COMARNESCU este de-a dreptul revoltătoare, pentru că acum hoțul strigă hoții, exact așa cum am văzut în cazul unor politicieni sau jurnaliști care cât au fost utili au fost lăsați în pace, iar în momentul în care s-au epuizat ca interes, au fost dovediți ca turnători ordinari și forțați să iasă din perisaj.
Nu cred că acel Anton va diminua cumva opera lui Petru COMARNESCU, căci ceea ce a scris el despre mai pictori și scultori, clasici aceștia fiind la momentul elaborării studiilor acestuia, va fi diminuat cumva, căci ceea ce el a scris este și acum valabil, doar cu foarte mici corecții inerente dealtfel. căci uzura impusă de trecerea timpului este și în cazul lui implacabilă.
Nu mă raliez scrierii lui Lucian BOIA, despre care nici nu am ca istoric, o părere excepțională.
Nu mă raliez scrierii lui Lucian BOIA, despre care nici nu am ca istoric, o părere excepțională.
(16 septembrie 2018)
No comments:
Post a Comment