Țările lagărului socialist

După terminarea celui de al II-lea război mondial, s-a format lagărul socialist, care a inclus următoarele țări:

URSS

Polonia

România

Bulgaria

Ungaria

Chehoslovacia

RD Gremană

Albania.

Mai târziu s-a alătura Cuba, dar într-un alt context.

Lagărul socialist includea:

- țări prietene;

- țări unde comuniștii erau la putere;

- țări cu aceeași doctrină;

- coordonarea planurilor cincinale;

- întrajutorarea reciprocă;

- alianța militară;

- rubla convertibilă.

Îmi aduc aminte cum toți secretarii partidelor comuniste participau la congresele PCUS.

Îmi aduc aminte cum toți secretarii generali mergeau alături de NS Hrusciov la New York la ONU cu același vapor Baltika.

Îmi aduc aminte cum dacă ploua la Moskova, în toate celelalte capitale oamenii își deschideau umbrelele.

Se dorea ca toată lumea să învete în școală limba rusă, ceea ce s-a și întâmplat, numai că de vorbit lumea n-o vorbea.

Îmi aduc aminte cum în 1956 și în 1968 armatele prietene au intervenit pentru a salva comunismul, prima dată de revoluția din Ungaria și mai apoi de primăvara de la Praga.

Îmi aduc aminte de un economist Valev care vorbea de complexe și noi ne transformam în agricultori și se distrugea industria noastră. Suntem în anul 2017, și.

Îmi aduc aminte că un doctrinar comunist a zis că dacă țările lor, comunismul nu va aduce prosperitate reală, așa cum a venit ca mod de producție artificial, tot așa va dispărea, ca vântul și ca gândul. Chiar Stalin a încercat să facă multe pentru adâncirea prieteniei dintre țările socialiste și după el și ceilalți și-au dorit același lucru. Numai că propsperitatea nu s-a arătat, pentru că una este ce este scris pe hârtie ca principii și alta este ce se întâmplă în realitate, adică menținerea diferențelor și chiar adâncirea decalajelor dintre țările membre ale lagărului socialist.

Pentru unii absurzi și pesimiști, se zice că istoria se repetă. Aceeași scenă, cu alți actori. Aceiași actori în alt decor. Sunt numai jocuri de cuvinte. E un câștig să văd Europa cu cartea de identitate și să nu mai stau pe la cozi la ambasade, așa cum făceam până în 2007.

Nu fac nici analize, nu pun nimic în paralel, căci oricum istoria nu se repetă din moment ce timpul nu am cum să-l dau înapoi, oricât aș vrea eu.

(03 februarie 2017)