Interpreții de folclor

Interpreții de folclor sunt acei cântăreți sau acele cântărețe care culeg folclor, care îl decantează și-l aduc la nivelul vocilor lor, pentru a-l prezenta publicului într-o formă care să-i definească și toată lumea să recunoască interpretul sau interpreta după primele cuvinte și note ale melodiei, ca fiind ale respectivilor.

În ziua de azi sunt prea mulți inși care redau făcături de folclor și prea puțini interpreți de folclor. Oamenii nu au răbdare să meargă să culeagă folclor și apelează la tot felul persoane care în goana calului scriu texte, compun melodii banale și le vând, iar ei le cumpără și apar în public cu chestii oribile, pe care ei le consideră cântece de muzică populară. Au texte banale. Au rime predictibile. Seamănă unele cu celelalte.

Acum avem câțiva interpreți de folclor, simboluri definite prin cântece memorabile precum:

Angela BUCIU - Mociriță cu trifoi

Domnica TROP - S'ara, când răsare luna

Mirela PETREAN - Cu ce m-am ales în viață

Angela RUSU - Tăte șogorițele

Olguța BERBEC - Iubește inimă și iartă

Cristian POMOHSACI - A fi om e lucru mare

Viorica FLINTAȘU - Dă, doamne, la lume bine

Este foarte greu ca în ziua de azi să vii cu ceva senzațional, dar cu un pic de efort, apar și hituri, dar condiția este de a fi exigent, de a umbla să culegi bijuterii de la rapsozi, căci mai avem încă adevărate comori șleguite în satele care mai există încă.

Interpreții de folclor nu sunt mulți și nu se pierd în cohorta făcătorilor de folclor, căci ei au ceva special, care face diferența.


(11 august 2026) 

Trăncănitorii de folclor

Trăncănitorii de folclor sunt cei care ies pe scenă sau apar pe micul ecran și vorbesc și vorbesc și vorbesc despre artistul care va cânta, spunând tot felul de chestii care nu interesează pe nimeni, din moment ce oamenii plătesc bilet să asculte muzică și să-și vadă interpretul preferat cântând.

Sunt în televiziuni mai ales, dar și în spectacole, nu moderatori, nu prezentatori, ci trăncănitori, care nu au niciun talent, ci au doar dorința de a se auzi vorbind. Nici nu vreau să le dau numele, căci nu vreau să-mi produc disconfort. Când îi văd pe afișe, nu cumpăr bilet la spectacolul unde apar și ei, când îi văd în emisiuni, iau telecomanda și trec pe alt canal.

Ei fac descrieri puerile despre evoluția în timp a interpretului ceurmează să cânte, despre vârsta lui, despre studii, despre familie, despre locul din care vine și mai spun câte ceva despre calitățile vocale, desigur, lăudându-le în exces, căci de aceea sunt plătiți să apară pe scenă, dacă de cântat trăncănitorii nu sunt în stare să cânte, săraci cu duhul fiind.


(11 august 2026) 

Prezentatorii de folclor

Prezentatorii de folclor sunt oameni care vorbesc cu măsură. Când prezintă un spactacol spun cine este interpretul care urmează să evolueze pe scenă și ce cântece va interpreta. Ei fac economie de vorbe pentru că oamenii au venit să asculte muzică, nu să-i asculte pe ei când vorbesc vrute și nevrute, mâncând din tipul cântăreților.

Pe vremea copilăriei mele când venea orchestra Barbu LĂUTARU a Filarmonicii George ENESCU la Căminul Cultural 23 August din Găvana, așa erau prezentatorii. După Revoluție, am văzut un singur spectacol prezentat de Andreea MARIN, dedicat lui Ion PALADI. Doar ea venea și prezenta cine cântă și ce cântă fără înflorituri de doi bani. Alți prezentatori se fac de c-c-t cu ceea ce spun, pentru că arată cât de proști, de incluți și de penibil sunt prin ceea ce spun, că nu spun nimic. Mai rău este în momentul în care și cântărețul începe să vorbească despre ceea ce va cânta.

(11 august 2026)

Făcătorii de folclor

 Sunt oameni care au diferite meserii. 
Strungăria este meserie. 
Olăritul este meserie.
Reparatul unui frigider este o meserie.

Vopsirea unei mașini este o meserie:.

Meseria înseamnă acțini repetitive, executate după proceduri. Se știe unde se începe și rezultatul final este cunoscut dinainte.

Când este vorba de un act de creație, lucrurile stau cu totul altfel. Nimeni nu-și va putea imagina să se așează la birou la ora 08:00 și îi vine inspirația ca la ora 08:35 să conchidă că a scris un sonet, iar peste 12 minute, va scrie un alt sonet, tot așa în 35 de minute și ziua lui de muncă va decurge ca la ceasornic, exact cum decurge munca unui strungar care face șururburi.

Făcătorii de folclor sunt cei care:

- compun versuri la comandă,

- scriu muzică după cum le vine,

- își interpretează producțiile.

Făcătorii de folclor au o părere excepțională despre ei, despre talentul lor, despre menirea lor. Au siguranța că ei scriu versuri bune, că melodiile lor sunt hituri, iar vocile lor sunt angelice.

În realitate lucrurile nu stau deloc așa. Ei nu au cultură, cu talentul nu stau prea bine, cât despre voce, să nu mai vorbim, căci ceea ce am auzit eu nu reprezintă din 20 de situații nicio voce mai acătări.

Făcătorii de folclor muncesc și ei să scoată un ban, dar se adresează unui segment care-i acceptă așa cum sunt ei, oarecare, mediocri, banali, cu producții facile, de doi bani.

(11 august 2026)

Cântărețul Deți IUGA

Urmărind canalele de muzică populară românească, destul mde multe la număr, FAVORIT, TV AS, ORIZONT, HORA, TVR FOLCLOR, EMI Tv, TRADIȚIONAL,  ETNO Tv, INEDIT, într-o seară, am ascultat o voce specială și aici mă refer la Deți IUGA.

Stai lume nu’mi socoti 

Pă drumu’ țării în sus

 Mândra me’ floare aleasă

Beu horincă stâng cu bere

Tăt vrea tata să mă-nsor

Câte căsi-s pă Iza

 Nu-s om rău, dar mă pot face

În versurile lui există rime cu grijă alese, care slujesc contextului, precum: grija - noaptea - dimineața, trăi - veni,  duc - ajung, plăcut - făcut, cântat - judecat, viața - dimineața, subțirele - mele, dimineață - viață, sus - dus, Mara - Iza, veni - lunii, sus - dus, răsări - veni, doru - caru, doru - rafu, gătat - uscat - alflat, pot - scot, nouă - două, dor - vrăjitor, inima - uita - viața, curată - despartă, avere - bere - mele, fac - trag, face - pace, greu - rău,  el fiind exigent în asigura acele sonorizări care slujesc ritmului în care cântă.

Deți IUGA are un costum tradițional cu alb și negru, ceea ce ajută pe artist foarte mult în a-și defini postura și gesturile. Dacă mai apar și alte culori, acestea rămân în contextul sobrietății cunoscute a locului.

Deți IUGA are un repertoriu bine clădit, cu ritmuri diferite, care ține seama de vocea sa.

Deți IUGA are o dicție perfectă, voce puternică. Face economie de gesturi.

Cine ascultă două cântece în interpretarea lui Deți IUGA, capătă acele elemente care să-i permită să-l recunoască dintr-o mie de interpreți, după voce, fără să-l vadă.

Deți IUGA simbolizează bărbatul ferm, hotărât al Ardealului.

Îmi place foarte mult că Deți IUGA cântă acompaniat de un taraf tradițional format din vioară, contrabas, chitară. El se acompaniază la chitară.

Clipurile în care apare Deți IUGA sunt bine construite. Ele au o temă în concordanță cu textul cântecului interpretat. Are personaje bine alese, care execută acțiuni specifice locurilor, iar decorurile sunt superbe.

Deți IUGA a cântat alături de Ioan MARCU, Oana BOGZA PINTEA, ANDRA, dar și de alți cântăreți din Ardeal.


(7 august 2026)

Burțile și fălcile cântăreților și dansatorilor de folclor

În vremea copilăriei mele, bărbații erau foarte atenți cu ei înșiși. Mâncau cu grijă pentru a nu se îngrășa. Se bărbiereau mereu să nu arate neîngrijiți. Aveau cămășile cu rate la guler. Nu mergeau cu pantofii prăfuiți sau noroiți. Erau în stare să se aplece să-și lege șireturile. La mine în mahala nu știu să fi fost vreun grăsan cu fălci, cu fundul imens și cu curea legată sub burtă. Mulți bărbați erau înalți, dar și cei mai scunduți, erau zvelți, iuți la pas și cu cureaua de la pantaloni la vedere. Țoalele le stăteau bine pe ei. Cu această imagine a bărbatului din copilăria mea, am rămas și ori de câte ori văd un bărbat, îl evaluez prin șablonul bărbatului de atunci.
În mintea mea, bărbatul gras este bărbatul care nu are grijă de el. 
Bărbatul gras mănâncă în neștire. 
Bărbatul gras le trage la măsea fără oprire.
Bărbatul gras nu doarme nopțile.
Bărbatul gras, înainte de a deveni gras, sare din așternut în așternut de nesătul ce e la femei.
Bărbatul gras, se crede mai mult decât om, dar este simbolul delăsării și neglijenței.

Acum, de când există nenumărate canale Tv de folclor, ETNO, FAVORIT, AS, HORA, EMI, ORIZONT, am posibilitatea să văd cântăreți și dansatori de toate categoriile, dar unii dintre ei sunt cu burți, cu fălcuțe, care se mișcă greoi și care-și pierd prea repede suflul. 

Cântăreții merg la evenimente, adică nunți, botezuri, zile onomastică și acolo trebuie să închine câte un păhărel, două, nouă, să mânânce zdravăn pentru a duce cântările pentru orele la care sunt plătiți. Nopțile pierdute, mesele neregulate și viața de desfrâu, îi fac pe mulți să piardă controlul și ajung la performanța de a arăta rău de tot, ceea ce pentru un dansator sau pentru un cântăreț e o catastrofă. Hainele nu mai stau bine. Înfățișarea lasă de dorit. Performanța artistică scade. Pe vremea când eram eu tânăr și mai mergeam pe la nunți, lăutarii mâncau înaintea mesenilor și atât. Cât despre băutură, în paharele lor era ceai sau apă și nu se opreau din cântat decât dimineața, după ce dădeau marșul de plecare. Pe vremea aceea, nu vedeam lăutari burtoși, neîngrijiți, fără pantofi de lac și fără curea sau chimir la vedere, drepți și filiformi.

Nu dau nume de rușinea nerușinării bărbaților care zic că se simt bine în pielea nesimțirii lor.


(25 iulie 2026)