Dacă un nene sau o tanti, fac o plângere penală, obligatoriu plângerea penală intră în lucru și o armată de oameni din procuratură trebuie să cerceteze fapta descrisă în plângerea penală. Se caută dovezi, se caută martori și se întocmesc multe volume în dosarul cauzei. După o muncă laborioasă, dosarul cauzei este trimis în judecată și după parcurgerea tuturor etapelor procesuale, judecătorii stabilesc, după caz, vinovății și pedepse pentru inculpați, dar există și situații în care judecătorii stabilesc că fapta nu există. De fiecare dată apar multe semne de întrebare, așa cum este și firesc atunci când vorbim despre activități ale oamenilor și procurorii și judecătorii sunt și ei oameni, nu ca oricare alți oameni, dar tot oameni sunt și ei. De fiecare dată, atunci când decizia este definitivă într-un dosar pentru care fapta nu există, întrebările se pun în legătură cu persoanele inculpate, cu momentele în care au apărut acele plângeri și mai ales cu efectele pe care le-au generat în mass-media apariția acelor plângeri penale și cum ele s-au rostogolit în plan politico-social și în plan personal pentru cei incriminați, chiar dacă operează prezumția de nevinovăție. Pasul în spate făcut, pierderea unor trenuri, chiar în contextul reparațiilor morale, arată că proverbul cu mortul de la groapă care nu se mai întoarce, se verifică și în acest caz.
(20 octombrie 2024)
(20 octombrie 2024)
No comments:
Post a Comment