Tudor POSTELNICU a fost șeful securițtilor români de dinainte de 1989. Biografia lui este tipică pentru un comunist pornit de jos, chiar foarte de jos, dar care a știut să facă de toate, inclusiv să se înscrie la un doctorat prin 1977, la 46 de ani, că așa dădea bine. El a făcut oarece studii, dintre care, așa cum era și normal, a terminat și vreo facultate din Academia de Studii Economice, căci și Nicolae CEAUȘESCU făcuse tot așa ceva. Nu stau eu să analizez pe studentul care venea zi de zi la cursuri și seminarii și era scos la tablă de asistenți, ca după aceea să meargă la cabinet și să dea ordine la maiori, colonei și generali de securitate, dacă așa scene ar fi reale. Sunt sigur că Tudor POSTELNICU și-a dat examenele cu ușile închise, obținând bineânțeles note foarte une sau chiar notele pe care el din bun simț, dacă ar fi avut așa ceva, le indica pentru a nu fi bătătoare la ochi, căci magna cum laudae nu prea s-ar obține pe la ff.
Oricum, nu a avut parcursul lui spre gradul de general, deși ar fi avut toate ingredientele să-l obțină, căci atunci parcursul nu era diferit prea mult de cum se ajunge și azi la așa ceva, dacă ne reamintim explicațiile generalului izmană cum a obținut patru stele. Diferențe nu există. Nici nu știu dacă el avea armată făcută sau dacă făcuse avusese vreun grad oarecare de ofițer sau era soldat neinstruit. Cine a stat 9 ani șef la Departamentul Securității Statului și apoi a fost promovat ministru de interne, aici mă refer la Tudor POSTELNICU, înseamnă că a fost apreciat pentru ceea ce a făcut. Să ne amintim la cum a fost hărțuită Doina CORNEA, să ne amintim cât de impenetrabilă era cortina de fier, să ne amintim cum unor disidenți li se punea în brațe pașaportul dor-doar vor pleca și nu vor mai face probleme. Să ne amintim de atentatele de la Europa Liberă. Ceea ce este esențial pentru activitatea lui Tudor POSTELNICU se leagă de racolările spectaculoase și de faptul că securitatea ca mecanism funcționa perfect. Cei 25 km de dosare nu s-au scris singuri. Au scris și ofițerii, dar turnătorii au scris și ei la greu. Ceea ce trebuie să remarc se leagă de faptul că securitatea în timpul lui Tudor POSTELNICU a introdus criterii de performanță și nu mai intrau în rândurile ei tot felul de troglodiți și nonperformanți. Nu pun în antiteză nimic cu nimic, dar mi se face milă când citesc că un diplomat este surprins în cocșelul gol la Chișinău printr-o acțiune a unei femei oarecare cu grad militar. Tudor POSTELNICU a rămas celebru că s-a autocaracterizat în timpul procesului de după 1989 prin zicerea: am fost un dobitoc. El a făcut pârnaie, dar cred că dacă procesul lui și al altora era făcut profesionist, lumea ar fi aflat mult mai multe și pedepsele nu ar fi avut dimensiuni caricaturale, ci ar fi fost aceleași, dar se vedea cu claritate că erau proporționale cu atrocitățile reale comise și nu bazate pe înșiruiri oarecare de fapte, nepuse în evidență prin documente scrise și autentice.
(01 august 2018)
No comments:
Post a Comment