Îmi aduc aminte de o întâmplare de la Conacul Domnesc de lângă Suceava unde la restaurant cu servire a la carte mi s-a zis că salata de roșii fără brânză mi se va servi separat roșiile și separat brânza, căci acolo se servea numai salată de roșii cu brânză. Mi s-a părut nefiresc, pentru că a avea servire a la carte este cu totul altfel decât la plimbă tava unde lucrurile sunt fixate și nu există nicio flexibilitate.
Tot bizar mi s-a părut și faptul că vara fiind, o salată de roșii era definită la un restaurant ca succesiune de simboluri, adică o mică farfurioară, câteva feliuțe de roșii, în loc de o farfurie și două roșii tăiate felii, adică o salată de roșii sănătoasă, chiar dacă prețul ar fi un pic mai mărișor, dar salata să fie salată.
Spre deosebire de plaiurile mioritice unde scenele bizare nu contenesc, în Serbia, salata de roșii este exact așa cum o cer, adică este făcută din roșii tăiate pur și simplu, exact așa cum o cer. Nu se merge pe variante fixe, cu preț fix, ci este adoptată o formulă flexibilă.
Abudența este un cuvânt care în acest caz este ales cu inspirație, căci acolo unde este vorba de a fi calic, farfuria este minusculă, feliile de roșii sunt simbolice și condiționările sunt nein=pirate.
(21 iunie 2023)
No comments:
Post a Comment