Am în mână cartea referită prin:
Paul CONSTANTINESCU – Sisteme ierarhizate: rolul informației în geneză și dezvoltare, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1986, 182 pag.
Cartea nu are bibliografia concentrată la final, unde de regulă sunt enumerate toate titlurile, ci la paginile sunde se fac referiri la lucrări, titlurile apar ca note de subsol. Este un sistem riguros, care permite indicarea paginilor din lucrarea referită, unde se află chestiunile luate în discuție de profesorul Paul CONSTANTINESCU. Se face referire la lucrări ale unor autori precum Karl MARX, Mihai DRĂGĂNESCU, Louis ALTHUSSER, Paul CONSTANTINESCU de 34 de ori, V. I. LENIN, A. VALENTIN, J. FOURASTIE, J. PIAGET, , Fr. ENGELS, Șt. ODOBLEJA, V. I. VLAD, K. LORETZ, E. MORIN, E. P. WIGNER, R. E. MARSHAK, Ted BASTIN, Clive W. KIHMISTERM. ROSEN și încă alții.
Cartea are 4 capitole, o anexă, dar și în limba engleză un rezumat și cuprinsul.
Capitolul 1 de la paginile 9 - 38 , intitulat Abordarea interdisciplinară funcțional - organizațională a sistemelor, prezintă concepte de bază precum valoarea de semnificație a informației și cuanta de informație, ca noi măsurători ale informației. Acestea sunt niște convenții și trebuie doar acceptate, pentru a continua demersul științific al utilizării invarianților în modelarea de procese. Paginile 13 și 14 trasează cadrul conceptual cu care se merge în toată cartea, despre sistem și trebuie să acceptăm că prezentarea autoruluin este cea potrivită întregului său demers. Și abordarea pentru câmpul fundamental, pentru neviu, pentru viu, pentru psihic și pentru cultural, ca tranziții între palier, arată concepția autorului legată de întregul său demers prezentat în carte. Se face referire la descoperiri de ultimă oră din fizică, pagina 22.
Capitolul 2 de la paginile 39 - 81, intitulat O contribuție axiomatică a sistemelor ierarhizate și modelarea lor pe baza determinismului dialectic, prezintă o abordare originală a cuplajului câmp-substanță, ceea ce mută întreaga abordare de teorie a sistemelor, spre zona filosofică.
Capitolul 3 de la paginile 82 - 142, intitulat Modelarea genezei sistemelor ierarhizate pe palierul fizic, folosind dualismul informație - energie, continuă abordarea filosofică a problemei sistemelor, în care este îmbinat aparatul matematic riguros cu considerațiile filosofice ale dualismului informație- energie. Autorul aprofundează într-o manieră unitară principiul entropiei staționare, cu luarea în considerare a cinci elemente de bază definitorii, paginile 82 - 93. Întreg capitolul are la bază fundamentele materialismului dialectic. Autorul analizeaz și formalizează axiomele unor domenii din fizica modernă și permite înțelegerea raporturilor dintre informație și energie. Analiza autorului merge până la câmpuri, particule elementare, aglomerări de substanță, într-un mod coerent și riguros. Subcapitolul 2.5 analizează cauzalitatea complexă prin prisma determinismului dialectic, căci să nu uităm că suntem în anul 1986 al apariției cărții și doctrina comunistă avea rigorile ei din care autorii nu aveau cum să iasă și să se depărteze cu un milimetru măcar.
Capitolul 4 de la paginile 143 -173, intitulat Modelarea genezei sistemelor ierarhizate pe palierele biologic-psihic-cultural, abordează problematica în toată complexitatea ei, căci modelele elaborate anterior au deschis cale liberă extensiilor spre domenii care trec granițele din domeniul ceva mai restrâns al fizicii spre societate, spre om, ca element central al societății. Este o abordare originală a autorului, prin care se realizează o extensie interesantă de la sistemele cunoscute în inginerie, spre sistemele cu mult mai complexe, din societate și subcapitolul 4.5 al scenariilor cibernetice dedicate psihogenezei și generării autocunoașterii, mai necesită un singur pas spre abordarea conștiinței, ceea ce pentru anul 1986 în care problematica omului nou, nu avea un corespondent într-o ecuație cât de cât accesibilă și mai ales, acceptabilă, paginile 169 - 173.
Toată cartea are caracter novator, căci este un demers al construirii unui întreg, din componente care cândva au fost abordate separat, dar în profunzime, ducând la rezultate științifice dintre cele mai importante pentru fizică, mai ales. Constituirea sistemelor ierarhizate aduce un plus important, căci se dezvoltă folosind acest concept elementele de geneză, care inytegrează componente care cu ceva timp în urmă era imposibil să fie asociate.
Din start trebuie să spun că Paul CONSTANTINESCU este un erudit, care operează cu concepte exact în măsura în care este nevoe să dezvolte demersul său și dacă are nevoie să lucreze cu grafuri de influență, el folosește astfelde grafuri (pagina 40), dacă abordează reglaj - autoreglaj, șa paginile 46 - 49, dezvoltă abordarea, cum dacă dorește să abordeze stabilitatea - nestabilitatea, respectiv, simetria - asimetria, în sistemele ierarhizate, definește cadrul necesar, paginile 62 - 70 și merge spre determinismul dialectic, pagina 72. Cartea a răspuns unor cerințe ale epocii în care a fost scrisă. Sunt sigur că după 1990, dacă autorul ar fi reluat subiectul, cu totul altfel ar fi arătat atât bibliografia, cât și anumite titluri ale capitolelor.
Eu am avut fericitul prilej să-l cunosc pe profesorul Paul CONSTANTINESCU încă din vremurile în care eram secretar științific al cursului postuniversitar Sisteme informatice economice și directorul cursului, care dorea ca prelegerile să fie prezentate de figuri proeminente ale domeniului, mă trimitea să stabilesc cu cei care vor ține cursurile zilele și orele la care pot veni în fața cursanților. Directorul cursului discuta în prealabil cu acele personalități, iar eu mergeam la locurile lor de muncă și stabileam detaliile. Cu profesorul Paul CONSTANTINESCU am discutat de mai multe ori, în legătură cu teza mea de doctorat. Prima dată am mers la el acasă, undeva într-un bloc de patru etaje din Titan și i-am dus teza mea de doctorat și următoarea dată am mers să primesc însemnările sale referitoare la teză, prilej cu care am avut o discuție destul de lungă și de țintită pe subiectul tezei. I-am mulțumit profesorului CONSTANTINESCU pentru concluziile la care a ajuns și mai ales, pentru aprecierile pe care le-a făcut. După această discuție și după discuțiile despre teză cu profesorii C.V. NEGOIȚĂ și George THEILER, am primit verde să susțin teza în ședință publică în fața unei comisii extrem de exigentă din care făceau parte doctorii Leonard BADEA, Eugeniu NICULESCU MIZIL și Eugen ȚIGĂNESCU, alături de conducătorul științific Ludovic TOVISSI și. decanul Facultății de Cibernetică, profesorul Virgil SORA.
Pentru mine profesorul Paul CONSTANTINESCU era un reper al cercetării științifice originale în domeniul informaticii teoretice.
(11 noiembrie 2026)
No comments:
Post a Comment